Despre minunile parintilor italieni

Cartea "Omilii la Maica Domnului" de Sfantul Neofit Zavoratul din Cipru este a 6-a din colectia "Viata in Hristos", seria "Margaritare". "De buna seama, in cercetarea Scripturii se afla cum virtutea trebuie dobandita si pastrata, dar din povestirea minunilor cunoastem cum, odata dobandita si pastrata, ea este pusa in lumina. Sunt unii pe care ii inalta catre iubirea patriei ceresti mai degraba exemplele, decat predicile. De cele mai multe ori, intr-adevar, in sufletul celui care asculta, ajutorul prin exemplele Parintilor devine dublu, pentru ca, pe de o parte, sufletul se aprinde de iubire pentru viata care va veni prin comparatie cu viata de aici a inaintasilor lui, iar pe de alta parte, daca el crede ca valoreaza ceva, dupa ce a aflat despre altii lucruri mai bune, se smereste." - Sfantul Grigorie cel Mare, Dialoguri, Cartea I Fragment din volum: ?I.1. In vremea cruzilor vandali, pe cand Italia fusese pustiita in partile Campaniei si multi locuitori fusesera dusi din aceasta tara in Africa, omul lui Dumnezeu Paulin a dat prizonierilor si saracilor tot ce putea sa aiba pentru trebuinta episcopiei. Dupa ce nu mai ramasese nimic de dat celor care cereau, intr-o zi a venit o vaduva care i-a spus ca fiul ei a fost luat prizonier de ginerele regilor vandalilor si a cerut de la omul lui Dumnezeu pretul rascumpararii, in caz ca stapanul ar fi vrut sa-l primeasca si sa ingaduie ca fiul ei sa se intoarca la casa ei. 2. Dar omul lui Dumnezeu, cautand cu sarguinta ce ar fi putut sa dea acestei femei, nu a gasit nimic altceva decat numai pe el si i-a raspuns: ?Femeie, nu am nimic ce sa-ti dau, dar ia-ma pe mine, spune ca sunt un rob al tau si, ca sa-ti primesti fiul, da-ma pe mine ca rob in locul lui". Auzind aceasta din gura unui om atat de mare, ea a crezut ca o ia in deradere mai degraba, decat ca-i este mila de ea. Dar el, cum era un om foarte talentat la vorbire si foarte invatat in studiile profane, a convins destul de repede pe femeia sovaielnica sa creada cele spuse si sa nu ezite sa-l dea pe el, episcopul, ca rob pentru a-si primi inapoi fiul. 3. Asadar, au plecat amandoi in Africa. In timp ce iesea afara din palat ginerele regelui, stapanul fiului ei, vaduva s-a dus la el si l-a rugat mai intai sa-i fie dat fiul. Fiindca acest barbar, plesnind de mandrie si ingamfat de satisfactia unei bogatii trecatoare, a dispretuit nu numai sa faca acest lucru, ci sa-l si auda, vaduva a adaugat: ?Iata, ofer acest om in schimbul lui; ai macar mila de mine si da-mi singurul meufiu.? Dupa ce a vazut omul cu o infatisare deosebita, el a intrebat ce meserie cunostea. Omul lui Dumnezeu Paulin i-a raspuns: ?O meserie anume nu cunosc, dar stiu sa cultiv bine o gradina"."