Dupa trecerea la Domnul a parintelui Justin Parvu, parintele Proclu de la Metocu Balan a spus un cuvant profetic, care a inceput sa se implineasca: Sfantul Justin Parvu va face mari minuni, spre intarirea credintei poporului. O mica parte din aceste minuni sunt cuprinse in acest volum, alaturi de marturii (majoritatea inedite) ale celor care l-au cunoscut si s-au folosit de prezenta si sfaturile sale. Cuviosul Parinte Justin Marturisitorul a ajutat in timpul vietii multimi de oameni - si la fel vrea sa faca si acum. Asa cum atunci primea pelerinii, uitand de foame sau de boala sau de somn, tot asa si astazi ii asculta in chip tainic pe toti cei care ii cer ajutorul. Pentru ca, dupa moartea sa, harismele nu i s-au imputinat. Dimpotriva, Dumnezeu le-a multumit, rasplatind acest vas ales care a patimit pentru Ortodoxie si Adevar, iubind Romania si neamul romanesc pana la jertfa... (Editorul)
Volum coordonat de Vlad Herman. Editie ingrijita de Danion Vasile.
Fragment din povestirea ?Sa nu avem frica" de Parintele Constantin Lupu-Marinei: "Parintele Justin Parvu a fost fratele bunicii mele. Eu l-am cunoscut cand a venit din puscarie si a trecut pe la noi. Apoi, peste doi-trei ani, m-a luat bunica de manuta si m-a dus la el, la Manastirea Secu, unde lucra ca muncitor pe santierul Directiei monumentelor istorice. Din momentul in care l-am cunoscut am hotarat sa ma duc la seminar, am zis ca vreau sa fiu pe urmele Parintelui. Tot timpul mi-a fost un mentor foarte aspru si cu multa aplecare spre a invata. El nu concepea sa nu stiu la examenul de admitere la seminar toate pildele Scripturii pe de rost; era foarte bun prieten cu o parte din profesorii Seminarului Teologic de la Manastirea Neamt, in special cu Parintele Ioan Ivan, cu care se cunostea din timpuri grele, pe cand era la Seminarul din Roman. Imi purta de grija cand eram in seminar si, ca sa-i fiu mai aproape, a vorbit cu staretul de la Manastirea Secu, Gherontie Stefan, sa mergem dimpreuna cu alti colegi sa imbunatatim cantarea bisericeasca in duminici si sarbatori. Au fost trei ani frumosi de ucenicie, sub indrumarea Parintelui la strana. Cand ma duceam la el, de fiecare data avea obiceiul a-mi prezenta cate o carte. Zicea: ?Asta ai vazut-o? Ia-o si citeste-o!" De asemenea, din acea perioada, in serile de dupa terminarea slujbelor, dupa ce ne punea sa facem canonul de seara al calugarului, ce dura mai mult de o ora, ne povestea despre viata sa, mai ales despre chinurile indurate prin temnitele comuniste. Si, ca sa ne incredinteze ca suferinta sa nu a luat sfarsit, intr-o seara ne-a invitat sa-i scotocim chilia, deoarece observase ca cineva ii patrunsese in ea. Atunci am descoperit, in stinghia mesei, si am vazut, pentru prima data, un dispozitiv emitator, pus de Securitate, care-l urmarea pe Parintele, iar el il dezactiva cat aveam de vorbit cate ceva mai important."
Cărți,multe cărți.
