Despre fenomenul spiritului in arta si stiinta. Opere Complete, volumul 15

«?numai acea parte a artei care exista in procesul plasmuirii artistice poate constitui obiectul psihologiei, nu insa si aceea care reprezinta esenta intrinseca a artei. Aceasta a doua parte, ca si intrebarea ce reprezinta arta in sine, nu poate constitui niciodata obiectul unui mod de examinare psihologic, ci numai estetico-artistic.» C. G. Jung   Acesta este secretul efectului artei. Procesul creator, atat cat suntem in stare sa-l urmarim, consta in stimularea inconstienta a arhetipului si in dezvoltarea si amplificarea lui pana la opera desavarsita. Plasmuirea imaginii primordiale este oarecum o transpunere in limbajul prezentului, prin care i s-a permis oricui sa regaseasca accesul la sursele cele mai profunde ale vietii, care altfel i-ar fi fost zagazuite. In aceasta consta importanta sociala a artei: ea lucreaza continuu la educarea spiritului epocii, caci ea aduce acele aspecte care ii lipseau cel mai mult acestuia. Din insatisfactia prezentului nazuinta artistului se retra