Decadenta si decadentism in contextul modernitatii romanesti si europene

?In ciuda apelului insistent la teorie, demersul lui Angelo Mitchievici este in primul rand istoric. El reia in amanunt, in acest prim volum, discutiile din presa epocii si dovedeste astfel concret existenta initiala a unei «magme decadento-simboliste», dar si decantarea progresiva, mai ales dupa Primul Razboi Mondial, a simbolismului ca termen preferat, considerat mai substantial si mai fertil. Mi se pare cert insa ca Angelo Mitchievici a vrut sa demonstreze, si cred ca a reusit magnific, faptul ca aceasta epoca, poate conceptual incerta, dar sigur importanta artistic, trebuie nu numai revalorificata astazi, dar si vazuta la adevarata ei valoare, aceea de-a fi deschis din nou, dupa romantism, cultura romana celei europene, chiar daca deschiderea a fost una tardiva. Altfel spus, nu numai «neaosismul» trebuie acceptat ca un fapt de «creatie romaneasca», ci si aceste cautari, initial poate nesigure, precum decadentismul si/sau simbolismul, pentru ca aufostdeschideri romanesti spre Europa.? - Sorin Alexandrescu?Autor cu o certa inzestrare in campuri stiintifice convergente (istorie literara, istoria artelor, teoria literaturii, istoria culturii, comparatism literar si cultural), Angelo Mitchievici ofera o cartografie detaliata a unui fenomen nu foarte mult frecventat de cercetarile academice de la noi: decadentismul manifestat in contextul modernitatii romanesti. Decadentismul se dovedeste o hartie de turnesol foarte activa, un revelator care permite detectarea fara gres a amplasamentului unor autori in raport cu fenomenele modernizarii societatii romanesti. Astfel, atitudinea fata de decadentism transcende perimetrul literaturii si al artelor si devine relevanta ca ideologie, ale carei repercusiuni sunt detectabile intr-un plan mai general.? - Adriana Babeti?Pana la urma, unde duce tot acest hatis de fire, unul mai «pitoresc si mai melancolic» decat altul? Decadenta este recuperata, dupa o serie incredibil de nuantata de disocieri, enumerari, descrieri si treceri prin sitele criticii, ca un spatiu bine definit. Un fel de teritoriu vast, aparent divers, dar in fond cu traditiile si regulile lui stricte, cu amprenta lui specifica si cu riscul manierizarii, la fel ca oricare altul. Cine patrunde in el e marcat definitiv si definitoriu.? - Ioana Parvulescu