Comunicarea non-verbala

Comunicarea non-verbala. Mijloc de redobandire a starii de autenticitate Componenta non-verbala este mijlocul prin intermediul caruia comportamentul uman poate fi observat in starea sa autentica. Limbajul non-verbal este reflexia sufletului redata fidel printr-un set de gesturi si ticuri gestuale, cat si o modalitate prin care omul poate fi descoperit asa cum este el. O atentie mai mare asupra gesturilor il poate ajuta pe interlocutor sa isi contureze o imagine mai realista asupra persoanei cu care discuta, ii poate contracara viitoarele miscari, se poate confesa sau se poate distanta de aceasta. Din acesta perspectiva, comunicarea non-verbala este cea mai facila metoda de analiza a conduitei umane, prin care oamenii pot fi descoperiti asa cum sunt ei, intr-un cadru natural. Constientizarea simbolisticii gesturilor in functie de contextul in care se realizeaza il poate incuraja pe interlocutor sa se manifeste autentic sau nu. Comunicarea non-verbala este o modalitate facila, prin care societatea poate fi educata sa vada ceea ce oamenii din diferite motive nu reusesc sa exprime verbal. Lucrarea de fata isi are originea in preocuparile dezbatute de catre marii filosofi si ganditori asupra conceptului de natura umana si a tiparului comportamental pe care fiinta umana ar trebui sa il adopte pentru a fi acceptata social. In concordanta cu tendintele actuale impuse de societate, se impune revizuirea anumitor considerente ce pot periclita starea generala de bine a individului. "Reminescenta" ca urmare a disproportionalitatii dintre nevoile reale ale individului si dorinta societatii ca membrii ei sa se conformeze constrangerilor sociale, se pare ca ar fi principala problematica ce se impune a fi analizata in cadrul acestui volum. Intr-un prim capitol, autorul face o incursiune asupra specificului comunicarii non-verbale si al decodificarii mesajului identificat in anumite contexte sociale date, cu scopul de a evidentia o natura umana ce nu poate fi distorsionata sau obstructionata dupa bunul plac al indivizilor. Comunicarea non-verbala realmente poate fi clasificata ca fiind prima natura umana. Afirmatie ce pleaca de la presupozitia ca acest tip de comunicare este in unanimitate innascuta si oricat de mult ar dori omul sa schimbe acest fapt, este cu certitudine imposibil. Limbajul non-verbal este cel care il ajuta pe individ sa isi revizuiasca comportamentul, sa cantareasca deciziile, sa isi selectioneze acele piese de puzzle care ii vor facilita adaptabilitatea la anumite contexte sociale. Capitolul I, Repere teoretice ale conceptului de comunicare non-verbala si analiza gestuala doreste sa puncteze o serie de elemente specifice limbajului non-verbal, cu referiri multiple catre noi domenii de cercetare si investigare, precum stiinta figurii si morfopsihologie. Evident, lucrarea de fata nu doreste o prezentare complexa a intregului concept de comunicare gestuala, ci puncteaza acele elemente din spectrumul comunicarii non-verbale care contribuie intr-o mare masura la incurajarea fiintei umane de a se comporta natural, asa cum insasi natura a invatat-o. Cadrul discutiei va fi orientat preponderent pe introducerea cititorului in spectrumul limbajului non-verbal si a simbolurilor ce stau la baza interpretarii adecvate a anumitor conduite, atitudini sau stereotipuri. Respectarea limitelor ce tin de teritoriul si distanta personala pot facilita adeziunea persoanelor la un anumit grup social, modalitate prin intermediul careia pot sa stabileasca relatii solide bazate pe incredere si respect, iar acestea sunt cateva atuuri ce vor fi punctate in cadrul acestui prim capitol. Volumul de fata se doreste a fi o lucrare stiintifica, motiv pentru care se impune introducerea unui capitol destinat aprofundarii conceptului de natura umana, analizat din perspective filosofice. Este omul, cu certitudine, un animal social sau este mai degraba o presupozitie menita sa ii scuze devierile sale comportamentale? Acesta este o prima intrebare de la care pleaca apronfundarea acestei tematici. In Capitolul II, Teorii asupra naturii umane, sunt analizate 12 perspective transante asupra naturii umane din domenii vaste: religie, filosofie, psihanaliza, pedagogie si neurostiinte. Reprezentantii de seama ai acestor domenii sunt: Sf. Augustus si Sf. Anselm, Confucius si Tao, Platon, Aristotel, Immanuel Kant, Karl Marx, Sigmund Freud, Jean-Paul Sartre, Charles Darwin Jean-Jacques Rousseau, Antonio Damasio, David Eagleman (si multi alti cercetatori din domeniul neurostiintelor). In cadrul fiecarei sectiuni dedicate analizei conceptului de natura umana, sunt identificate si efectele scontate ca urmare a distantarii fiintei umane de natura umana. [...] - Adelina Ionita