Codul de procedura penala. Comentariu pe articole Ed.3

Comentariul Codului de procedura penala are drept punct de plecare textul noului Cod de procedura penala si al Legii de punere in aplicare a acestuia si ofera cititorului informatia necesara pentru a putea intelege, interpreta si aplica noua legislatie procesual penala. Structura comentariilor, care cuprind atat interpretarea textului, cu explicatii de ordin teoretic, cat si clarificari privind modul de aplicare a normelor, cu solutii de ordin practic, este astfel conceputa incat sa prezinte o maxima utilitate nu doar pentru orientarea cititorului, ci si pentru promovarea unor directii corecte si coerente in plan legislativ si jurisprudential. La realizarea acestei lucrari au contribuit juristi recunoscuti pentru calitatile lor profesionale si stiintifice, membri ai Comisiei de elaborare a Proiectului noului Cod de procedura penala si/sau ai Comisiei de elaborare a Proiectului Legii de punere in aplicare a noului Cod de procedura penala, efortul lor fiind de a pune la dispozitie un ghid care sa contina raspunsuri imediate, clare si relevante, intemeiate pe solide explicatii teoretice. I. EVALUAREA GLOBALA A EDITIEI 3 1. comentarii detaliate vizand interpretarea si modul de aplicare a normelor procedurale, astfel concepute incat sa prezinte o maxima utilitate pentru orientarea cititorului, precum si pentru promovarea unor solutii corecte si coerente in plan legislativ si jurisprudential; 2. informatii actualizate conform ultimelor noutati legislative, jurisprudentiale, doctrinare; 3. analiza celor mai recente dezvoltari jurisprudentiale ale CtEDO si CJUE; 4. numeroase referinte bibliografice (peste 400) care acopera atat doctrina nationala, cat si cele mai relevante lucrari din doctrina straina (franceza, italiana, germana, belgiana, elvetiana, engleza, americana, canadiana), evaluate in raport de ultimele editii ale acestora. II. EVALUAREA ATOMIZATA A NOII EDITII. PRINCIPALELE 100 DE ELEMENTE DE NOUTATE ADUSE DE EDITIA A TREIA A COMENTARIULUI A. In materia probelor se remarca: 1. Valorificarea doctrinelor aprofundate de drept al probelor penale, in special din SUA, Marea Britanie si Canada, care au o traditie de cercetare in domeniu de peste doua secole; 2. Incursiunile doctrinare istorice, inclusiv la nivelul doctrinelor romano-canonice, pentru a intelege geneza indepartata a unor institutii de drept al probelor; 3. Abordarea tridimensionala integrata a conceptelor teoriei generale a probelor din perspectiva metafizica, epistemologica si juridica; 4. Regandirea conceptelor primare ale teoriei generale a probelor (proba, act cu functie probatorie, mijloc de proba, procedeu probatoriu, valoare probanta, rezultat probatoriu, interdictie probatorie, aparare afirmativa etc.); 5. Reconceptualizarea obiectului probei ca efect al implementarii teoriei verificationiste despre reconstructia (aflarea) adevarului; astfel se propune o noua perspectiva cu privire la obiectul probei prin raportare la propozitiile (tezele) probatorii finale (principale sau incidentale) sau intermediare; 6. Analiza naturii juridice a datelor si indiciilor; 7. Explicitarea distinctiei dintre probele reale si cele orale, respectiv dintre probele declarative si cele indiciale; 8. Desinergizarea conceptuala a institutiei sarcinii probei de administrarea, respectiv propunerea probelor in actuala ordine normativa; 9. Explicitarea distinctiei dintre sarcina substantiala si sarcina formala a probei; 10. Analizarea regimului juridic al prezumtiilor, privite ca mecanisme de (re)alocare a riscurilor de eroare judiciara; 11. Conceptualizarea in premiera pentru doctrina romaneasca a notiunilor de interdictii probatorii; 12. Dezbaterea corelatilor existente intre libertatea aprecierii valorii probante si standardul probatoriu al acuzatiei penale; 13. Analiza functiilor standardului probatoriu si taxonomiei juridice a sintagmei „dincolo de orice indoiala rezonabila”; 14. a analitica a categoriilor de indoieli rezonabile (motivate); 15. Explicitarea raportului dintre regula decizionala in dubio pro reo si standardul probatoriu dincolo de orice indoiala rezonabila; 16. Efectivitatea dreptului la asistenta lingvistica. Garantiile oferit de interpret; 17. Analiza dezvoltarilor jurisprudentiale ale CtEDO in privinta dreptului de a fi asistat de interpret. Obligatia organelor judiciare de a analiza din oficiu necesitatea desemnarii unui interpret; 18. Aplicabilitatea Directivei (UE) nr. 2016/343 a Parlamentului European si a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumtiei de nevinovatie si a dreptului de a fi prezent la proces in cadrul procedurilor penale; 19. Analiza declaratiilor date de catre inculpat si de catre persoana vatamata in cazul acuzatiilor privind infractiunile contra libertatii si integritatii sexuale; 20. Abandonarea standardului Salduz si posibilitatea analizei globale a echitatii procedurii in cazul folosirii declaratiilor date de catre acuzatul retinut in lipsa avocatului la fundamentarea solutiei de condamnare; 21. Analiza jurisprudentei Curtii Constitutionale cu privire la dreptul persoanelor care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti, precum si persoanele care au avut astfel de relatii in trecut cu suspectul sau inculpatul de a refuza sa dea declaratii in calitate de martori; 22. Dezvoltarea analizei cu privire la dreptul martorului de a nu se acuza. Evidentierea jurisprudentei Inaltei Curti de Casatie si Justitie; 23. Analiza jurisprudentei recente a Curtii Constitutionale si a instantelor judecatoresti cu privire la valoarea probatorie a declaratiilor denuntatorilor; 24. Evaluarea obligatiei organelor judiciare de a depune diligentele rezonabile pentru a localiza si a asigura prezenta martorului. Martorii care se ascund de organele judiciare cu scopul de a se sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata; 25. Cercetarea dreptului de a formula plangere impotriva ordonantei prin care se dispune exhumarea; 26. Observatii cu privire la partajarea competentei intre organul judiciar si medicul legist. Valoarea probatorie a raportului de expertiza medico-legala; 27. a notiunii de profil genetic judiciar. Utilizarea bazelor de date genetice comerciale. Portretul-robot creat pe baza ADN; 28. Evaluarea efectelor D.C.C. nr. 72/2019 cu privire la administrarea probelor in cauzele economico-financiare; 29. Realizarea unei prezentari mai detaliate a procedurii de efectuare a expertizei, inclusiv prin prisma diferentelor dintre constatare, expertiza si punctul de vedere al unui specialist; 30. Analizarea ultimelor decizii ale Curtii Constitutionale privitoare la punerea in executare a mandatelor de supraveghere tehnica; 31. Delimitarea intre accesul intr-un sistem informatic si perchezitia informatica, cu evidentierea consecintelor juridice ce deriva din alegerea procedeului probatoriu; 32. Evidentierea aspectelor legate de accesul transfrontalier intr-un sistem informatic si delimitarea acestuia de accesul la datele informatice stocate local pe sistemul informatic tinta; 33. Reformarea si completarea analizei procedeului probatoriu prevazut de art. 152 C.proc.pen. fiind avuta in vedere atat hotararea CJUE din Marea Camera in cauza C-207/16 (2 octombrie 2018), cat si Decizia Curtii Constitutionale nr. 589 din 21 septembrie 2017 (M.Of. nr. 89) referitoare la art. 121 din Legea nr. 506/2004. De asemenea, acolo unde a fost necesar, s-a facut trimitere la unele prevederi din GDPR pentru a pune in acord interpretarea anumitor notiuni cu dreptul european; 34. Analiza raportului dintre conservarea datelor informatice si alte procedee probatorii, incluzand aici perchezitia informatica si predarea datelor informatice; 35. Studierea problemei utilizarii copiei duplicat dupa mijlocul originar de stocare a datelor informatice intr-o alta cauza, fara a exista un mandat de perchezitie informatica in cauza respectiva. De asemenea, s-a dezvoltat analiza referitoare la deosebirea dintre specialist si lucratorul de politie specializat, punctand asupra necompetentei functionale a lucratorului de politie specializat inainte de introducerea art. 1681 C.proc.pen. B. Referitor la sanctiunile procedural penale: 1. Au fost regandite regulile de excluziune probatorie si mecanismele compensatorii in plan probatoriu, in scopul constructiei unei veritabile teorii protectioniste in materia sanctiunilor procedurale; 2. S-a realizat conceptualizarea in premiera pentru doctrina romaneasca a institutiei probelor neconstitutionale si creionarea regimului juridic al acestora, respectiv a interactiunilor sanctiunii excluderii probelor neconstitutionale cu nulitatile actelor cu functie probatorie; 3. Au fost completate semnificativ explicatiile referitoare la cazurile de neloialitate procesuala care conduc la excluderea automata a probelor; 4. Au fost evidentiate cazurile de excluderi automate a probelor subsumate unor ipoteze de nulitate absoluta virtuala; 5. Au fost semnalate problemele privind excluderea materiala a mijloacelor de proba si au fost formulate propuneri de rezolvare a acestor probleme fara a afecta caracterul echitabil al procedurii; 6. S-a procedat la clarificarea regulilor aplicabile in materia nulitatii, context in care a fost efectuata o ampla analiza a conditiilor necesare pentru incidenta nulitatii relative, cu accent pe notiunea de vatamare a drepturilor si intereselor legitime; 7. Au fost identificate solutii pentru aplicarea corecta a D.C.C. nr. 88/2019, in conditiile lipsei unei interventii legislative. C. In domeniul masurilor preventive si asiguratorii se impun a fi retinute in special: 1. Evidentierea, explicarea si interpretarea deciziilor de admitere in materie penala ale Curtii Constitutionale, D.C.C. nr. 17 din 17.01.2017 (M.Of. nr. 261 din 13 aprilie 2017), D.C.C. nr. 22 din 17.01.2017 (M.Of. nr. 159 din 3 martie 2017), D.C.C. nr. 79 din 22 februarie 2018 (M.Of. nr. 399 din 9 mai 2018); 2. Inserarea dispozitiilor privind asigurarea unei practici judiciare unitare, relevate prin deciziile de recurs in interesul legii, respectiv Decizia nr. 16 din 17.09.2018 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Completul competent sa judece recursuri in interesul legii (M.Of. nr. 927 din 2 noiembrie 2018); 3. Actualizarea jurisprudentei in materia masurilor preventive, prin indicarea a numeroase hotarari ale instantei supreme si ale instantelor din subordine, neaccesibile prin consultarea unor surse deschise de informatii. In acest sens au fost furnizate exemple jurisprudentiale privind sfera obligatiilor aferente masurii preventive a controlului judiciar prevazute de dispozitiile art. 215 alin. (1) si (2) C.proc.pen., sfera notiunii de „temeiuri noi” care poate justifica prelungirea masurii preventive a controlului judiciar, incidenta conditiei suplimentare privind imunitatea parlamentara in cazul masurii preventive a controlului judiciar pe cautiune, sfera notiunii de „situatii temeinic justificate” care poate justifica temeinicia unei cereri de incuviintare a parasirii domiciliului de catre inculpatul aflat sub masura preventiva a arestului la domiciliu, influenta comportamentului procesual dilatoriu al inculpatul aflat in stare de arest la domiciliu in analiza caracterului rezonabil al duratei masurii, exemple de comportamente dilatorii ale subiectului procesual principal cu efecte asupra duratei rezonabile a procesului penal; 4. Analiza necesitatii respectarii cerintei de proportionalitate in cazul masurilor asiguratorii; 5. Analiza Deciziei I.C.C.J. in recurs in interesul legii nr. 19/2017; 6. Studierea aspectelor privind posibilitatea instituirii masurilor asiguratorii in vederea confiscarii de la terti; 7. Analiza concursului dintre masurile asiguratorii si executarea silita din perspectiva Deciziei I.C.C.J. in recurs in interesul legii nr. 2/2018; 8. Analiza concursului dintre masurile asiguratorii si procedura insolventei. Decizia HP a I.C.C.J. nr. 1/2020; 9. a si comentarea jurisprudentei noi relative la ridicarea masurilor asiguratorii si a celei privind contestarea masurilor asiguratorii dispuse in cursul apelului ori prin decizia instantei de apel; 10. Dezvoltarea comentariilor privind poprirea asiguratorie; 11. Analiza posibilitatii ca persoana juridica inculpat in cadrul unui proces penal sa aiba calitatea de functionar public; 12. Evaluarea jurisprudentei CtEDO privind garantiile instituie pe taramul art. 6 din Conventie in favoarea persoanelor juridice; 13. Determinarea reprezentantului persoanei juridice aflate in insolventa; 14. a unor aspecte dificile privind desemnarea reprezentantului persoanei juridice. D. In ceea ce priveste actiunea penala sau civila si participantii la procesul penal trebuie subliniate, printre altele: 1. Solutiile propuse pentru rezolvarea problemelor intampinate in practica dupa D.C.C. nr. 257/2017 in legatura cu introducerea in proces a persoanei responsabile civilmente; 2. Detalierea ipotezelor practice de retinere a impedimentelor la punerea in miscare a actiunii penale prevazute de art. 16 alin. (1) lit. a)-c) C.proc.pen.; 3. Evidentierea modalitatilor de rezolvare a actiunii civile in functie de obiectul diferendului civil; 4. Dezvoltarea comentariilor referitoare la asigurarea accesului la dosarul de urmarire penala; 5. Analiza in detaliu a dreptului la asistenta juridica al martorului in cursul urmaririi penale; 6. Suplimentarea explicatiilor referitoare la reprezentarea in procesul penal; 7. Completarea cu elemente jurisprudentiale a situatiilor care pot conduce la constatarea existentei suspiciunii rezonabile ca impartialitatea judecatorului ar putea fi afectata; 8. Analiza compatibilitatii judecatorului de drepturi si libertati investit cu o noua contestatie privind o noua masura asiguratorie in acelasi dosar de urmarire penala, prin raportate la similitudinea argumentelor invocate de partea contestatoare; 9. Reanalizarea compatibilitatii judecatorului care s-a pronuntat in cursul urmaririi penale, in conditiile vechiului Cod, cu privire la masurile preventive cu exercitarea functiei de camera preliminara sau de judecata in conditiile noului Cod de procedura penala; 10. Analizarea detaliata a situatiei legislative create de declararea neconstitutionala a procedurii de recuzare a procurorului in faza de camera preliminara, in faza de judecata si in fata judecatorului de drepturi si libertati, ca urmare a D.C.C. nr. 625/2016; 11. Completarea cu elemente jurisprudentiale a situatiilor care pot conduce la admiterea sau respingerea cererilor de stramutare. E. In privinta fazei de urmarire penala si a procedurilor penale subsecvente adoptarii unei solutii de netrimitere in judecata se remarca: 1. Analiza competentei functionale a organelor de urmarire penala; sanctiunea incalcarii normelor de competenta functionala; 2. O analiza mai aprofundata a sesizarii organelor de urmarire penala in cazul infractiunii flagrante; 3. Explicatiile detaliate privind rolul procurorului in supravegherea urmaririi penale; 4. Abordarea mai concreta a problemei raporturilor dintre organele de cercetare penala si procuror, in efectuarea urmaririi penale; 5. Analizarea regulilor privind durata de timp rezonabila dintre inceperea urmaririi penale in rem si in personam, astfel cum au fost evaluate prin D.C.C. nr. 633/2018, respectiv efectul incalcarilor dispozitiilor legale din aceasta materie; 6. Analizarea obligatiei de audia, corelativa dreptului inculpatului de a da declaratii, prin prisma jurisprudentei CtEDO; 7. a mai detaliata a solutiilor complementare celei de trimitere in judecata dispuse prin rechizitoriu; 8. Referirile mai ample la continutul si forma actelor procurorului; 9. Solutiile propuse la probleme recente privind modul de sesizare a organelor de urmarire penala; 10. Propunerile de interpretare a unor texte ramase necorelate cu ocazia modificarii reglementarilor privind renuntarea la urmarirea penala; 11. Propunerile de rezolvare a problemelor din practica privind redeschiderea urmaririi penale (cum ar fi raportul cu reluarea urmaririi penale ori calificarea corecta a unor cereri de redeschidere a urmaririi penale); 12. Stabilirea limitelor contestatiei in procedura plangerii impotriva solutiei de clasare, fata de continutul D.C.C. nr. 243/2019. F. Relativ la faza camerei preliminare: 1. Au fost receptate si analizate majoritatea problemelor si dificultatilor constatate in practica judiciara cat priveste obiectul si solutiile camerei preliminare, cum ar fi chestiunea raportului dintre incadrarea juridica si competenta instantei sau a limitelor in care actele judecatorului de drepturi si libertati pot fi cenzurate de catre judecatorul de camera preliminara; 2. A fost analizata problematica probatoriului in faza camerei preliminare; 3. Au fost evidentiate multiple ipoteze de nelegalitate ce pot fi constatate in faza de camera preliminara. G. Privitor la faza de judecata si la caile de atac se evidentiaza: 1. Analiza aprofundata a raportului dintre institutia „obiectului judecatii”, reglementata de art. 371 C.proc.pen., si institutia „schimbarii incadrarii juridice”, prevazuta de art. 386 C.proc.pen.; 2. Analiza punctuala a incidentei D.C.C. nr. 250/2019 asupra practicii judiciare: distinctia intre notiunea de „incadrare juridica propriu-zisa/restransa” si cea de „incadrare juridica extinsa” si efectele acestei distinctii; solutii/propuneri pentru unificarea jurisprudentei; 3. Explicarea ordinii de solutionare a anumitor cereri; de pilda, cererea de judecata in procedura de recunoastere a vinovatiei si cererea de schimbare de incadrare juridica a faptei recunoscute: ordinea de solutionare; 4. Evaluarea posibilitatii interventiei impacarii, ulterior citirii actului de sesizare, ca urmare a schimbarii incadrarii juridice intr-o infractiune pentru care legea prevede aceasta cauza de inlaturare a raspunderii penale; 5. Comentarea situatiilor in care se poate recurge la audierea prin videoconferinta; 6. a si analizarea unor noi ipoteze de practica judiciara in materia termenului in care poate fi formulat apelul, ori a repunerii in termenul de apel; 7. Analiza competentei Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie de a retrage apelul in cauzele privind infractiunile savarsite de magistrati; 8. Studierea efectului apelului cu privire la dispozitiile din sentinta privitoare la masurile asiguratorii; 9. Dezvoltarea si aprofundarea comentariilor in materia cercetarii judecatoresti in apel in cazul in care vizeaza o hotarare de achitare in prima instanta; 10. Clarificarea ordinii de examinare a motivelor de apel atunci cand unele dintre acestea atrag desfiintarea hotararii primei instante si trimiterea cauzei spre rejudecare; 11. Determinarea formelor in care poate fi declarata si motivata calea de atac a contestatiei; 12. Aprofundarea analizei cazurilor de contestatie in anulare cu privire la solutii jurisprudentiale recente; 13. Dezvoltarea explicatiilor cazurilor de exercitare a recursului in casatie, cu trimitere la o vasta jurisprudenta a instantei supreme; 14. Suplimentarea explicatiilor relative la revizuirea laturii civile a hotararii penale; stabilirea instantei competente si posibilitatea exercitarii cererii de revizuire pentru cazul prevazut de art. 453 alin. (1) lit. a) chiar si in situatia in care judecata in fond s-a desfasurat conform procedurii simplificate, de recunoastere a vinovatiei. H. Referitor la procedurile speciale si la alte proceduri penale sau de cooperare judiciara in materie penala: 1. In privinta acordului de recunoastere a vinovatiei a fost cercetata folosirea ca probe a declaratiilor inculpatului care a uzat de incheierea unui acord de recunoastere a vinovatiei impotriva participantilor la infractiune care nu au optat pentru aceasta procedura. Deopotriva, s-a realizat o analiza jurisprudentiala a solutiilor date in calea de atac impotriva hotararii prin care s-a solutionat acordul de recunoastere a vinovatiei; 2. S-a procedat la analiza modificarilor si a jurisprudentei recente cu privire la procedura repararii pagubei materiale sau a daunei morale in caz de eroare judiciara sau in caz de privare nelegala de libertate; 3. A fost evaluata autoritatea de lucru judecat a ordonantei de clasare sau a ordonantei de renuntare la urmarirea penala confirmate de catre judecatorul de camera preliminara in cadrul procedurii speciale prevazute de art. 5491 C.proc.pen; 4. Prin reactualizarea comentariului adus art. 548 C.proc.pen. s-a urmarit realizarea unei radiografii actuale a mecanismelor de cooperare judiciara internationala in materie penala, care sa evidentieze nu doar pregnanta pe care acestea le imprima in eficientizarea luptei impotriva criminalitatii transfrontaliere, ci si constantele, evolutia si mai ales dinamica legislatiei nationale si europene in domeniu, a procedurilor si practicilor judiciare interne si internationale, prin intermediul carora asemenea mecanisme sunt integrate cat mai optim posibil in procedurile penale derulate in fata autoritatilor judiciare ale statelor in relatie. In acest sens, in esenta au fost surprinse atat modificarile si completarile semnificative aduse Legii nr. 302/2004 prin Legea nr. 236/2017 (cu referire in special la noul instrument de cooperare, consacrat la nivelul Uniunii Europene pe temelia principiilor recunoasterii si increderii reciproce – ordinul european de ancheta, care face obiectul Directivei 2014/41/UE), au fost prezentate si analizate efectele hotararilor CJUE pronuntate in ultimii trei ani (prin care judecatorii de la Luxemburg au adus interpretari inovatoare si uneori surprinzatoare dreptului Uniuni Europene in materie de cooperare judiciara), cat si reactiile jurisprudentiale ale autoritatilor judiciare romane in fata noilor provocari internationale in domeniul cooperarii judiciare in materie penala. Autori: Amalia Andone-Bontaş, Victor Horia Dimitrie Constantinescu, Alexandra Mihaela Șinc, Lucreția Albertina Postelnicu, Constantin-Cristinel Meceanu, Ioan-Paul Chiș, Dan Sebastian Chertes, Andrei Viorel Iugan, George Zlati, Claudia Jderu, Marius Bogdan Bulancea, Andra-Roxana Trandafir (Ilie), Isabelle Tocan, Sergiu Bogdan, Sebastian Răduleţu, Radu Slăvoiu, Mihaela Vasiescu, Iuliana Nedelcu, Irina Kuglay, Georgina Bodoroncea, Daniel Grădinaru, Mihai Popa