„Tot ce își dorise era să scrie, să-și aștearnă gândurile, voia să le păstreze, părea că se estompau și nu voia să le uite. Știa că nu se poate ascunde de lumea reală pentru totdeauna — viața îi adusese deja aminte de asta în trecut și era doar o chestiune de timp până când va fi nevoită să se confrunte din nou cu ea. Iar acel timp părea că venise. Simțea cum capul avea să-i explodeze de la vibrațiile tot mai intense pe care le putea percepe acum ca pe zumzetul unui roi de albine. În orașul adormit, mintea Gloriei era trează, asaltată de imagini și sunete pe care doar ea le putea vedea și auzi. Blestemul acelui simț, care făcuse din ea un investigator căutat, dar și o prizonieră a lui.” Corina Ozon
Cărți,multe cărți.
