Un dureros recurs la memorie, scris fara urma de patetism, cautand sa reconstituie cotidianul inchisorilor comuniste si al lagarelor de munca fortata prin care au trecut cativa tineri care, la sfarsitul anilor '50, au indraznit sa se revolte, cu idealismul specific varstei de 17 ani, impotriva unui sistem corupt. Uranus, Jilava, Luciu-Giurgeni, Gradina sunt tot atatea bolgii ale unui univers concentrationar dintr-o epoca peste care nu ar trebui sa se astearna niciodata uitarea.?Cu toate ca nu regret cei cinci ani de umilinte si de sclavie, nu voi socoti niciodata inchisoarea un loc care permite spiritului uman sa atinga culmi nebanuite; dar intalnirile cu oameni de exceptie, suferinta cea de toate zilele, situatiile-limita prin care am trecut si nerenuntarea la lumea noastra, la idealuri, au transformat acele locuri de cosmar in Universitatea vietii si au facut din noi studenti pe viata. Acolo am invatat ce inseamna adevarata prietenie, sacrificiul, solidaritatea.? - Alexandru Teodorescu