Ceaiul verde. Alinare pentru trup si suflet

Trezitor al duhului cel bun din fiecare si datator de ganduri intelepte, revigorator al spiritului si insufland curaj - daca ar fi sa ne luam dupa vorbele legendare ajunse pana la noi din jurul anului 3000 i.Hr. si atribuite imparatului chinez Shen Nung, un cunoscator al ierburilor de leac, dar si al altor plante -, ceaiul verde isi datoreaza poate cea mai mare parte din faima curativa si revigoratoare, altfel atat de adevarata (prin savoare, izbutind sa alunge starile de oboseala, durerile de cap si tulburarile de concentrare), osardiei cu care avea sa fie cultivat in manastirile din China cea indepartata, la care, incepand din secolul I d.Hr., avea sa se adauge constrangerea impozitelor practicate asupra bauturilor alcoolice. Ca sa nu mai vorbim de taria fiscala dobandita curand, ca impozit in natura datorat de nobilime monarhului chinez. Si de aici pana la un adevarat cult al bauturii verzi - cu retete rafinate si secrete, pazite cu strasnicie, pretuite, poate, tot atat cat giuvaierurile si inchipuind oricand o inalta rasplata - nu a mai fost mult. Asa se si face ca, peste sapte secole, infuzia ceaiului verde atinge si paturile mai putin instarite si se poate vorbi de popularitatea reala bauturii, cand efectele lui curative se impletesc cu valoarea capatata intre timp, de bautura de societate. Imparati si invatati de demult au ridicat ceaiul verde la rang de obiect de studiu si i-au dedicat tomuri intregi, din care sa te impartasesti din arta cultivarii diversitatii de soiuri ale plantei si din aceea, si ea tot o arta, a prepararii bauturii propriu-zise. Comoara verde nu a putut insa ramane la nesfarsit in China, iar daca primele calatorii aveau sa aseze bautura pe mesele din, firesc, Tibet si Mongolia, anul 1610 gaseste ceaiul verde stivuit in cala unei corabii a Companiei Olandeze a Indiilor Rasaritene, pregatit sa ajunga in Lumea Veche... Indispensabila istorie, in care valenta culturala atribuita unei bauturi de aproape intreg Orientul Indepartat e asezata la locul cuvenit, dar, cu deosebire, mic tratat pe seama stiintei cultivarii si celei a consumului de ceai verde, volumul alcatuit de editura Compact tine sa puna accentul, intr-o structura acoperitoare (cultivare, prelucrare, preparare riguroasa si calitati terapeutice), pe calitatea suprema a ceaiului verde, de adevarat panaceu. Redescoperit de curand de catre europeni, ceaiul verde isi dezvaluie in paginile cartii virtutile stimulatoare si calmante, binefacerile pe care le poate aduce, trupesc si spiritual, asigurand, asa cum staruie traditia orientala, printr-o folosire interna si externa, catre culmea armoniei trup-spirit, frumusetea. Si asta pentru ca, oricat vi s-ar parea la inceput de ciudat, aflati ca industria cosmetica exploateaza de ani buni ceaiul verde, ca pe un ingredient eficient. Informatii despre preparare, taine ale compozitiei bauturii, efecte curative, reguli de pregatire si, nu in ultimul rand, un bogat retetar, de aplicatii interne si externe, in stare sa fie preparate de fiecare, la el acasa, vin sa deschida gustul pentru un altfel de five o?clock, cu mult mai rafinat si mai profitabil. CUPRINS: Cuvant-inainte; Scurta istorie a ceaiului; Botanica; De la sadire pana la cultivare; Tarile cultivatoare si sortimentele de ceai; Substante componente; Cumpararea si prepararea ceaiului; Ceaiul verde si sanatatea; Ceaiul verde si spiritul; Ceaiul verde si frumusetea; Retete; Mic breviar al ceaiului; Indice tematic.