Cartea Stralucirii. Pagini alese din Zohar

Publicand aceasta lucrare, nu am avut intentia initierii cititorului in toate misterele Cabalei, lucru de altminteri foarte greu de infaptuit. Dorinta noastra a fost aceea de a prezenta intr-o structura ordonata cateva dintre cele mai frumoase pagini ale Zoharului, pentru a oferi o prima idee despre mistica iudaica celor care inca nu stiu nimic despre acest subiect. Redactat in dialectul chaldeean, sub forma unui comentariu la Pentateuh, Zoharul reprezinta chintesenta doctrinelor si povestirilor cabalistice, asa cum se prezentau acestea in cadrul gandirii evreiesti din Evul Mediu. Aceste povestiri si doctrine ce constituie Cabala (cuvant ce semnifica Traditie), se bazeaza in principal pe cateva indraznete interpretari ale primelor capitole din Geneza, ale Viziunilor lui Ezechiel si ale Cantarii cantarilor. In ansamblul lor, aceste povestiri si doctrine incearca sa justifice coexistenta notiunilor de Infinit si Limita (Finitul), de Bine si Rau. Ele presupun faptul ca Dumnezeu, Fiinta suprema, incognoscibila si nelimitata (En Sof), printr-un act de libera vointa si iubire pentru creatia inca necreata, s-a retras cumva in sine, pentru a-i lasa loc fiintei limitate. Aceasta fiinta limitata a dat nastere Lumii emanatiilor in care rezida puterile sale spirituale; dedesubtul acestei lumi s-au nascut, unele din altele, lumile Creatiei, ale Formei si Actiunii, iar aceste diverse lumi au o structura paralela, astfel incat celor zece grade spirituale ale lumilor superioare le corespund in mod intim cele zece elemente materiale sau Invelisurile, care apartin lumilor inferioare. Povestirile si doctrinele mai presupun faptul ca sufletul omenesc, prin care se realizeaza contopirea acestor lumi, descopera in virtute si rugaciune o forta magica, ce ii permite sa actioneze chiar asupra lui Dumnezeu. Zoharul s-a raspandit repede in lumea evreiasca si a fost imediat considerata de catre adepti ca fiind o lucrare egala in sfintenie cu Biblia; a exercitat chiar o mare influenta asupra liturgiei din secolele al XVI-lea si al XVII-lea, care a imprumutat, in anumite rugaciuni, limbajul sau pentru a celebra sarbatoarea Sabatului.