Cartea Înțelepciunii lui Solomon a fost scrisă în sec. I i.Hr., în limba greacă, și s‑a bucurat mult timp de reputația de a fi cea mai interesantă carte din corpusul apocrif, ocupând un loc special printre cele șapte cărți sapiențiale din Septuagintă. Opera se împarte în trei secțiuni: prima secțiune a fost numită pe bună dreptate „cartea eshatologiei”; aceasta înfățișează printr‑un viu contrast diversele destine care îi așteaptă pe cei drepți și pe nelegiuiții care îi prigonesc. A doua secțiune este compusă dintr‑un panegiric al Înțelepciunii, care dă și numele cărții. Atracțiile oferite de Înțelepciune ca Ființă cerească își găsesc expresia într‑un limbaj ales și elocvent. În cea de-a treia secțiune întâlnim o retrospectivă istorică a Israelului în Egipt și în pustie, întreruptă de o disertație despre originea idolatriei și despre relele aduse de aceasta.
Cărți,multe cărți.
