„Aflată la început de primăvară, luna martie a constituit un timp privilegiat al anului bisericesc, binecuvântat de bucuria praznicului Bunei-Vestiri și de asceza folositoare de suflet a Postului Mare, care ne pregătește pentru lumina Învierii lui Hristos. Deși este a treia în calendarul actual civil și a șaptea lună a anului bisericesc, totuși, la multe popoare, de-a lungul istoriei, a fost socotită drept început al anului. Însăși Sfânta Scriptură a Vechiului Testament fixează începutul anului religios în prima lună de primăvară (Iesire 12, 2; Levitic 23, 5; Estera 3, 7), când avea loc marea sărbătoare a Paștilor. Luna martie a fost socotită ca început al anului nu numai la evrei, ci și la români, înainte de reforma calendaristică a împăratului Iulius Cezar din anul 46 înainte de Hristos, fapt dovedit de numele lunilor septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie, care reprezentau în vechime lunile a șaptea, a opta, a noua și a zecea ale anului. Romanii i-au dat acestei luni numele martie în cinstea zeului războiului, Marte, întrucât în această lună începeau campaniile militare. În luna aceasta are loc echinocțiul de primăvară (21 martie), eveniment astronomic ce contribuia, potrivit Vechiului Testament, la stabilirea datei Paștilor Legii Vechi, dar care este determinant în calcularea datei Paștilor în Biserica creștină, potrivit Sinodului întâi Ecumenic, de la Niceea (anul 325).”
Cărți,multe cărți.
