Despre cainii de vanatoare s-a scris, inclusiv la noi, mult si, cu mici exceptii, bine. Cateva nume au devenit chiar celebre, fie in domeniul chinologiei, fie pe taramul literaturii artistice. Printre autorii ?de rasa? se numara pe de o parte C.C. Cornescu, G.Lecca, C.A.V. Popescu, Mihai Mosandrei, N.A. Stravoiu, N.N.Stravoiu, pe de alta Ioan Al. Bratescu-Voinesti, Ionel Pop, Mihail Sadoveanu. Lista celor ce au contribuit, prin condei si pasiune, la consolidarea legaturii ancestrale dintre vanator si caine este lunga. Cu totii, au aprofundat si au perpetuat, in spirit etimologic, ceea ce Xenofon intelegea prin cinegetica, si anume arta de a conduce cainii la rapunerea salbaticiunilor.O carte de sine statatoare dedicata cainilor de vizuina lipsea, pana nu demult, din peisajul literaturii noastre de specialitate. Paginile referitoare la acest grup de hartuitori specializati in lupta subterana cu vulpea sau viezurele au facut indeobste parte din tratate chinologice cu caracter general sau din carti de tehnica a vanatorii. Iata insa ca, de curand, cainilor de vizuina le-a fost rezervat spatiul generos al unei carti scrise cu pasiune si acribie de catre inginerul zootehnist Radu Geana.
Cărți,multe cărți.
