Traducerea Sfintei Scripturi in limba proprie fiecarui popor a constituit inca din vechime o preocupare deosebita a Bisericii, pentru ca mesajul evanghelic sa poata fi impropriat cu fidelitate de fiecare credincios in parte. Sa ne aducem aminte ca Sfantul Duh, la Sarbatoarea Cincizecimii, a sfintit limbile neamurilor, facandu-le vase vrednice sa primeasca si sa marturiseasca pe Dumnezeu-Cuvantul in specificitatea cuvintelor lor. Pentru aceasta, inca din primele secole, traducerea Sfintei Scripturi in diferite limbi a fost Inteleasa ca o lucrare principala a Bisericii, prin care Cuvantul Iui Dumnezeu se facea accesibil fiecarui popor, in propriul sau grai. Putem spune ca traducerea textelor sfinte de alte popoare, in limba lor proprie, a constituit si pentru poporul roman un indemn staruitor la o lucrare majora. Astfel, dupa mai multe eforturi premergatoare, biruinta limbii romane in scris a culminat cu prima traducere integrala in limba romana a Bibliei sau a Sfintei Scripturi, in anul 1688, traducere cunoscuta in istorie sub denumirea de Biblia de la Bucuresti, Biblia lui serban sau Biblia de la 1688. Editia princeps a fost tradusa din greceste si tiparita din initiativa si cu cheltuiala domnitorului Serban Cantacuzino al Tarii Romanesti, dar si cu staruinta logofatului Constantin Brancoveanu, care va fi urmasul la domnie al lui Serban Cantacuzino. Lucrarea a fost tiparita cu osteneala dascalilor Serban si Radu Greceanu si a episcopului Mitrofan al Husilor; acestora li s-au adaugat episcopul Gherman de Nissa, stolnicul Constantin Cantacuzino si patriarhul Dositei al Ierusalimului, care semneaza prefata dedicata domnitorului. Din cuvantul introductiv al domnitorului aflam ca aceasta traducere a Bibliei s-a facut cu binecuvantarea Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, la acea data Biserica Ortodoxa Romana nefiind inca autocefala... - [Cuvant inainte] - Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
Cărți,multe cărți.
