Istoria Sfanta a Vechiului Testament Vol.1: Facerea

Istoria Sfanta a Vechiului Testament. Vol.I Facerea Sfanta Scriptura pe prima pagina face referire la facerea lumii. Asadar istoria sfanta incepe cu facerea lumii. Cu acest subiect suntem si noi indatorati sa incepem. Pentru noi toti este foarte cunoscuta povestirea Sfintei Scripturi despre facerea lumii. Povestirea este foarte simpla, insa prin aceasta povestire simpla, Sfanta Scriptura vrea sa ne invete adevaruri mari si de temelie. Si tocmai pentru aceasta ne vorbeste simplu si cu imagini foarte cunoscute oamenilor, astfel incat aceste adevaruri sa fie intelese de toti oamenii din toate vremurile. Fragment din cartea "Istoria Sfanta a Vechiului Testament Vol.1: Facerea" de Constantinos Papaiannis: "Facerea lumii (Facerea 1, 1-2, 3) Sfanta Scriptura pe prima pagina face referire la facerea lumii. Asadar istoria sfanta incepe cu facerea lumii. Cu acest subiect suntem si noi indatorati sa incepem. Pentru noi toti este foarte cunoscuta povestirea Sfintei Scripturi despre facerea lumii. Sa ne-o amintim foarte pe scurt, ca sa dam apoi raspuns la nedumeririle si intrebarile care iau nastere. Asadar, conform istorisirii Facerii, prima carte a Vechiului Testament, Dumnezeu a facut lumea in sase zile. Ce inseamna cuvantul zi o sa vedem in continuarea omiliei. In prima zi, Dumnezeu a facut cerul si pamantul, adica materia, din care in continuare avea sa faca diferitele fiinte si a despartit lumina de intuneric. In a doua zi a facut bolta cerului, atmosfera si a despartit apele care se aflau pe pamant de apele care se aflau la inaltime sub forma de nori. In ziua a treia, a despartit uscatul de mare si a facut primele plante pe pamant. In ziua a patra, a facut sa apara corpurile ceresti, soarele, luna si stelele. In a cincea zi, a facut vietuitoarele din mare si cele zburatoare. In ziua a sasea, a facut animalele de pe uscat si, la sfarsit, pe om. Astfel, dupa ce a sfarsit lucrarea facerii, in a saptea zi, Dumnezeu S-a odihnit si a binecuvantat aceasta zi si a randuit-o ca zi de odihna. Povestirea este foarte simpla, insa prin aceasta povestire simpla Sfanta Scriptura vrea sa ne invete adevaruri mari si de temelie. Si tocmai pentru aceasta ne vorbeste simplu si cu imagini foarte cunoscute oamenilor, astfel incat aceste adevaruri sa fie intelese de toti oamenii din toate vremurile. Asadar, primul si cel mai important adevar pe care vrea sa ni-l arate este ca Facatorul lumii este Dumnezeu. Cum a fost facuta lumea este una din intrebarile care dintotdeauna l-a preocupat pe om. La aceasta intrebare au incercat sa dea raspuns diferiti filozofi prin teoriile lor. Unii au spus ca lumea a existat dintotdeauna, altii ca s-a facut singura, iar altii ca a luat nastere din haos. Sfanta Scriptura da singurul raspuns rational si firesc: lumea nu este nici fara inceput, nici nu s-a facut singura, ci Dumnezeu, singurul Cel fara de inceput si vesnic, a facut-o din nimic. Tot ceea ce exista, fie fiinta insufletita, fie lucru neinsufletit, nu a existat dintotdeauna, nici nu a fost facut la intamplare, ci a fost creat dintr-o anumita pricina. Asadar, este foarte logic sa acceptam ca si lumea intreaga are facatorul sau si acesta nu este altul decat atotputernicul si atotinteleptul Dumnezeu. Acest adevar este exprimat si de Apostolul Pavel, care spune: Orice casa e zidita de catre cineva, iar Ziditorul a toate este Dumnezeu. In expunerea Sfintei Scripturi despre facerea lumii citim de multe ori: Si a zis Dumnezeu... si a fost asa. Nu trebuie sa ne inchipuim ca Dumnezeu vorbeste precum noi oamenii si da ordine si porunci. De multe ori, Sfanta Scriptura il prezinta pe Dumnezeu actionand ca un om: gandind, mergand, maniindu-se, razgandindu-se. Toate aceste exprimari, pe care le numim lucrari omenesti, au ca scop sa ne ajute sa-L simtim pe Dumnezeu aproape de noi si sa intelegem, pe cat este cu putinta, lucrarile Sale. Asadar, spunand ca Dumnezeu a zis si s-au facut, vrea sa arate ca toate s-au facut cu voia lui Dumnezeu."