Beowulf

In contextul literaturii anglo-saxone, Beowulf reprezinta un adevarat monument prin dimensiunea sa ampla si prin puterea de a da viata unor vremuri de vitejie. Stranie combinatie de real si de supranatural, de elemente pagine si crestine, de structuri epice si dramatice, aceasta epopee din secolul al VII-lea, comparabila in toate privintele cu Cidul, Cantecul Nibelungilor sau Cantecul lui Roland, ne permite cunoasterea in detaliu a unei civilizatii la care nu am avea acces altminteri. In vremuri de mult apuse, cand istoria nu se desprinsese inca de intelegerea mitica a lumii, iar neamurile nu se statornicisera intre hotare stabile, anglii, saxonii si iutii, care, incepand din secolul V e.n., parasisera continentul european si invadasera Britania, aduceau cu ei, in noua patrie, o zestre culturala bogata, in cuprinsul careia legenda lui Beowulf ocupa un loc distinct. Acolo, in noile asezari statale care se infiripasera si a caror viata spirituala parea sa fie deosebit de efervescenta, se nastea o noua literatura, cea anglo-saxona. Elaborata intre secolele VII si X, in engleza veche si in limba latina, creatia literara a noilor cuceritori reflecta, prin temele si motivele abordate, psihologia si mentalitatea unui popor care a cautat neincetat sa armonizeze spiritul solitar al insularului cu inclinatia catre elementul concret si viguros al realitatii cotidiene. Textele care o ilustreaza, Beowulf, Tanguirea sotiei, Tanguirea lui Deor, Ratacitorul, Ruina, Navigatorul, poeziile lui Caedmon si Cynewulf, Cronica anglo-saxona etc. au ramas, in ciuda vechimii lor si a vesmantului lingvistic deosebit de cel al englezei actuale, de o prospetime si modernitate incitanta. Faptul acesta poate fi explicat prin valorile de fond si de forma specifice unor astfel de lucrari. In legatura cu ansamblul operei si personalitatii scriitorului de la Weimar. re acestea, stabilind conexiuni care sa le lumineze reciproc. Documentarea ampla, cunoasterea foa