Istoria romanilor

Prin cartea Istoria Romanilor se imbogateste nu doar romanistica, ci istoriografia insasi. Refuzand orice didacticism, autoarea pune probleme si cauta raspunsuri ce indeamna la reflectie. Ea nu urmareste evenimente, cronologii, fapte, ci cauta sensuri, problematizeaza, construind un discurs reflexiv asupra trecutului romanesc. Liniile directoare, starile de spirit, mentalitatile o intereseaza cu deosebire. Ajunge astfel la o ?lectura? proprie a istoriei, una hranita, cum am vazut, din alte lecturi si experiente istoriografice, dar mai cu seama din sondajele pe care autoarea insasi le-a efectuat in spatiul romanesc un bun sfert de secol. Gasim, undeva, mentionat anul 1973, ca data a primului ei sejur in Bucuresti, metropola ce avea sa-i fie mult timp interzisa de autoritatile comuniste. Ii raminea insa la indemina calatoria imaginara, inlesnita de lungi osteneli carturaresti.Aceasta experienta e un capitol de ?istorie?, fiindca intre timp autoarea sintezei ce se tipareste acum in versiune romaneasca a contribuit din plin la schimbarea situatiei din Romania si la noile orientari ale istoriografiei noastre. Numarul tinerilor pe care i-a indrumat, cu simpatie si competenta, e acum destul de mare, in mai toate centrele academice. A tinut prelegeri si conferinte, a organizat reuniuni menite sa puna in contact istorici din diverse tari, mai ales din zona dominata pina nu demult de sovietici. Multi dintre ei au colaborat la Caietele scoase de Inalco sau la volumele tematice de care s-a ingrijit ea insasi de-a lungul anilor. Studenti, doctoranzi, colegi de breasla, prieteni ii sunt deopotriva indatorati pentru interesul si solicitudinea cu care i-a asistat mereu.