Fiecare poet este atipic, se abate de la o ˶norma˶ care, de fapt, nu exista. Dar Petre Ioan Cretu si poezia sa, exceptionala si exceptionista, iese cu mult din limitele vreunui tipar posibil. Admirabil este la el spiritul liber. Nu propune sfidarea a unor limite, ci ignorarea lor intr-un mod, as zice, demiurgic. Cata vreme lumea inca nu este creata, la inceputul vremurilor, fauritorul ei poate s-o modeleze asa cum il indeamna inspiratia. Poezia lui Petre Ioan Cretu are suflul unui big-bang intemeietor. Cartile il apasa pe piept, dar nu- l ” prejmuiesc”, asa cum ar zice clasicul, ci ii maresc forta si dorinta de a respira titanic. Aceasta carte neobisnuita si extrem de puternica aduna ceea ce il caracterizeaza pe poet in proprii ei termeni: Nonsens, desertaciune si momentul meu de tresarire. Ultimul e cel care conteaza. Petre Ioan Cretu nu isi intemeiaza un tinut sau un regat, ci un Univers, cu tot haosul si (farade)legile lui. - Horia Garbea Dintr-o umbra in alta va trebui sa ne implinim unul altuia sufletele pana vor deveni pereche apoi le vom rostogoli pana se vor rotunji dupa care vom trece febril in starea de ingeri asa cum o larva se transforma in fluture ca intr-un joc cu icoane si demoni unde palmele noastre vor construi povesti si castele sau vor imblanzi cutele cerceafului urmele trupului tau umede soaptele fierbinti ale sarpelui si acel du-te vino dintre coapsele tale...
Cărți,multe cărți.
