Povestile Andreei nu sunt dintre cele care presara gheata pe inimi. Dimpotriva, ele vin ca sa randuiasca un pic de dreptate in lumea, altminteri palpitanta si plina de provocari viforoase, a eroilor. - Ovidiu Pecican Irma cu maini de aur Pe tarmul unei mari indepartate traia o femeie cu parul lung si negru. Negru ca abanosul. Avea pielea alba ca zapada si buzele rosii ca sangele. Iar ochii aveau o culoare nedeslusita: uneori ca apele marii in furtuna, intunecati, alteori ca cenusiul greu al apelor in care se reflecta norii, alteori verzi ca adancurile, ori albastri ca marea incalzita de soare. O chema Irma si locuia aproape singura in casuta ei portocalie cu acoperis negru si cu vedere spre mare. Ilustratii de Miruna Draghici.
Cărți,multe cărți.
