Daca as avea talentul de a desena sau de a picta suflete, le-as da forma aripilor cu care zboara poeziile Elisabetei Furtuna. Nu stiu din ce adancuri de iubire, de credinta sau de durere se vor fi nascut ele si poate ca nici nu trebuie sa aflam vreodata, pentru ca isi poarta singure taina invelita in sfintenie ca pe o spovedanie facuta in genunchi. O spovedanie prinsa in metafore de matase, asa cum am spus la aparitia volumului anterior. Poeta Elisabeta Furtuna este ea insasi o metafora de matase, un om rar, dintre aceia cu care, la ceasuri de cumpana, Dumnezeu alege sa stea de vorba. Iar alegerile Lui nu-i este nimanui ingaduit sa le puna la indoiala. - Scriitor, Adriana B Ogatu
Cărți,multe cărți.
