Intr-o lumina aurie

O carte cu poeme de o "imaginatie deliranta". - Alexandru Seres Pe bun merit reluate, poemele lui Sergiu Vaida sunt ale unui poet literal haituit de propriile viziuni si obsesii, traite (la modul concret cotidian) cu o intensitate de spasm. Haituiala asta l-a si impins spre un fel de febra creativa boema, ca pe mai vechii poeti blestemati sa sfarseasca in plina mistica a poemului. Sergiu a fost, nu-ncape vorba, un nelinistit paroxist si un revoltat cu explozii surprinzatoare. Poetica lui e una a vedeniilor si pe buna dreptate zice ca face "din fiecare lucru privit o vedenie". Chiar asa si face, desfasurand baroc o flamboaianta himerica intretinuta - cum bine zice Alexandru Seres in prefata de o "imaginatie deliranta" pusa in ritm de epos. Peisajele convulsive pe care le relateaza aluneca de la expresionism la suprarealism si inapoi tocmai datorita virajelor epice pe care le face spiritul sau fantasmatic si spasmodic. O imaginatie instantaneu materializanta transpusa in scenarii himerice (oarecum dupa metoda lui Ion Muresan, care cred ca i-a functionat ca model) face din obsesii si din avalansa de angoase un peisaj himerico-existential de o evidenta forta vizionara. Cum poemele il consumau la modul de-a dreptul fizic, e foarte posibil ca Sergiu sa nu fi putut trece de marginile unui singur volum - dar unul voltaic. - Al. Cistelecan Asemeni unui Virgil Mazilescu, dar de un barochism cosmaresc mai accentuat, Sergiu Vaida isi traduce mobilitatea onirica printr-o poetica a charismei articulata pe tonurile incantatorii ale celui aflat in transa. Intr-o lumina aurie propune o asezare in oglinda a zarvei mundane cu diverse hierofanii revelate - o transmisie de pe pragul dintre lumi. Vaida este, probabil, cel mai fascinant poet roman cu verva samanica din ultima jumatate de secol. - Mihok Tamas