Amicus Plato este, fara doar si poate, o incitanta periegeza in jurul unui filozof autentic, Noica, de cea mai pura souche platonicienne, cum am incercat s-o dovedesc in ultimul capitol din Platonopolis, filozof obsedat de o Idee presimtita, dar in vesnica ascundere, cum el insusi o marturiseste adesea. Prima versiune a Despartirii, nepublicata vreodata, i-a scandalizat nu numai pe discipolii foarte tineri ai lui Noica, dar si pe Al. Paleologu insusi, care, intr-o epistola de-o nobila simplitate, se autodenunta: "Aerul persiflant, baterea pe burta, mai rau, pe umar, pe durata unui text de saptezeci de pagini si acompaniind niste obiectii care, indiferent daca sunt sau nu valabile, trebuiau facute cu demnitatea unei discutii publice, fara familiaritati, imi apar acum in toata revoltatoarea lor ineleganta" (Bucuresti, 11 februarie 1980). Versiunea publicata un an mai tarziu, la inceputul volumului Ipoteze de lucru, versiune pe care o cunosc si eu (si toti cei care au citit volumul), chiar daca a preluat scheletul obiectiilor impotriva "sistemului idiosincrasiilor lui Noica", curge dupa o cu totul alta tonalitate decat aceea discutata in Jurnalul de la Paltinis.(Cristian Badilita)
Cărți,multe cărți.
