”Vă întreb uneori de unde vine începutul acela de zâmbet pe care îl vedem în atâtea fotografii? Nu cumva vrem să ne ascundem de noi înşine prin masca ce ne-o punem pe faţă? E veşnica dorinţă a omului de a arăta „frumos"? O fi. Numi :â se ochii lui Mihai Potârniche nu te poţi ascunde, el înlătură masca şi coboară în adâncurile sufletului, pentru a scoate la suprafată caractere, stări sufleteşti, înălţarea şi coborârea omului, arderea lui întru ceea ce numim V I A ŢĂ. Banalul cuvânt fotografie cred că nici nu se potriveşte în cazul de faţă, pentru că e vorba de o adevărată artă. Eu aş numi-o fotografie - nuvelă, o nuvelă de o singură pagină!
Cărți,multe cărți.
