Până acum, isprăvile lui amoroase n-au trecut de fetele şi de proprietăresele de mahala, pântecoase şi cu sânii dezumflaţi unele desigur frumoase sau pline de vrednice însuşiri pe care nu le găseşti la tot pasul, dar prostuţe, cioplite cu toporul, caraghios de sentimentale, cu gusturi vulgare şi cu dorinţe meschine: bere cu mititei, montagne russe, articole de Moşi şi spirite a la Tănase drept în culmea expansiunii amoroase!... Hotărât lucru, Mihnea Băiatu se putea declara săturat până în gât de amorul democrat. El plecă de la cinematograf într-un târziu, foarte melancolic şi, după ce întoarse plictisit capul celor câteva domnişoare, fără interes, care aruncară în treacăt priviri binevoitoare, trecu prin faţa vitrinelor luminoase ale cofetăriei Capşa. Acolo, rezemat într-un cot de vergeaua de alamă, el privi multă vreme prin geamul uriaş tabloul viu dinăuntru. La mese se găseau mai multe femei, toate aveau ţinute drepte, mişcări ordonate şi grave, priviri strecurate de-a lungul genelor, iar altele de-abia perceptibile, pierdute în spaţiul luminos al localului în care fumatul e interzis, de parcă ar fi trăit doar în lumea lor de visuri, departe de cotidianul meschin şi ticălos, de dincoace de geamuri. Aci era lumea mare pentru Mihnea Băiatu...
Cărți,multe cărți.
