Doua aspecte fundamentale au stat la baza alegerii acestei teme de cercetare. Primul se refera la abundenta de exegeze, care a dat nastere atator inertii create de marile interpretari interbelice si care solicita o repozitionare a punctelor de vedere. Cel de-al doilea aspect aduce in atentie nevoia de re-contextualizare a mitului si a operei eminesciene. Sigur ca este greu sa mai spunem ceva cu totul nou despre Eminescu, dar consideram ca scrisul sau incurajeaza orice punct nou de vedere, orice interpretare noua, neaparat obiectiva, si care sa porneasca, in primul rand, de la opera. Orice intentie de analiza asupra operei lui Mihai Eminescu este incurajata de oamenii valorosi. Astfel, raspunzand indemnurilor marelui om de cultura, Constantin Noica, ar trebui sa renuntam la simpla contemplare a operelor mari care, dupa parerea domniei sale, au o alta functie: ,, aceea de a naste alte opere mari, sau macar de a modela omenescul din tine. Iar de nu, functia operelor mari este de a te face
Cărți,multe cărți.
