În culori vii și contrastante, asemenea emoțiilor, se înșiră imaginile cărții „Unde este prietenul meu darnic?”, iar textul, închegat în jurul ideii Biancăi Mereuță de Daniela Gheorghiță, revelează lectorului ipostaze ale sufletului. Astfel, ca pretext semantic, facem cunoștință cu copilul care avea un prieten darnic. Dar acesta fu nevoit să plece departe, lăsându-l singur pe primul. Și de atunci totul se schimbă,căci lumea înconjurătoare a devenit rece și ostilă. Hotărât să-și aline singurătatea, copilul se gândi să urmeze luminile orașului. Și lumina lunii. Însă acestea nu îl călăuzeau în vreo direcție. Iar în totul pustiu și întunecat care-l împresura de-acum, băiatul se întreba necontenit cu dor: unde o fi prietenul meu darnic? Dar dincolo de odiseea căutării/regăsirii prietenului darnic, aparent rătăcitor, se cuvine să observăm și contrastul ilustrativ lumină-întuneric, care desăvârșește mesajul textual. Astfel, alături de cei doi protagoniști ai narațiunii, lectorul pășește într-un cadru al vitalității și al luminii, zugrăvit în culori calde și îmbietoare. Pe de altă parte, atunci când părăsește scena ficțională, prietenul darnic risipește și starea de bine, lăsând în urma-i o priveliște de nedeslușit, pictată în nuanțe întunecate, sumbre. Cu toate acestea, întrebării băiatului îi succede regăsirea – a prietenului darnic, a sinelui, a luminii -, ilustrată în cromatica pozitivă de-nceput. Însă, fie că vorbim despre dărnicie ca exponent valoric ori contabilizăm alte calități, este important să receptăm esențialul mesajului transmis: relevante în economia existențială sunt numai frumusețea și lumina iradiate de aceste însușiri prin intermediul nostru, depozitarii lor. Din acest punct de vedere, este revelator contrastul dintre viața copilului avându-și aproape prietenul darnic și imaginea copiluluiodată cu pierderea acestuia, metamorfozat în binomul lumină-întuneric.Mai mult decât atât, scena finală, elocventă pentru conștientizarea nedespărțirii, se poate recepta și ca o lecție depre lucrurile invizibile ochiului, perceptibile numai la nivelul sufletului. Valorile care ne transformă în lumină pot exista și numai intrinsec, fără a fi perceptibile la nivelul simțurilor. În plus, lumina trebuie să vină din lăuntrul fiecărui individ pentru a anula întunericul lumii exterioare.
Cărți,multe cărți.
