Fetita care eram

„Mi-a plăcut teribil de mult cartea Cleopatrei Lorinţiu Fetiţa care eram. E o autoare româncă, jurnalistă, foarte talentată după părerea mea. Este o carte apărută în anii ’80, anii copilăriei noastre, cu mari complicaţii. Este o carte despre o fetiţă care are tot felul de aventuri într-o lume foarte liberă, la ţară, la bunici, într-o căsuţă tradiţională, cu vecinii, la pescuit, la fân. E copilăria aia frumoasă a noastră, la bunici, în provincie, în care eşti complet liber şi explorezi. Sigur că a fost un şoc în anii comunismului, în anii ’80. Cartea n-a putut să apară iniţial, a întârziat foarte mult pentru că cenzura tot spunea, dar copiii care apar aici sunt prea libertini, prea se poartă normal, nu sunt îmbrăcaţi în uniformă, nu sunt şoimi, nu sunt pionieri, ce se întâmplă? Trebuie să schimbăm ilustraţiile. Cartea are şi nişte ilustraţii superbe, pictate, şi e de o delicateţe, şi de o puritate necăutată. Sunt pur şi simplu sentimentele şi gândurile unei fetiţe, situaţiile amuzante prin care trece în vacanţă la bunici. Eu cum am avut bunici în Ardeal, am crescut cu bunica mea acolo în vacanţa de vară, mă identificam teribil cu fetiţa aia. E o carte luminoasă şi care face cumva dreptate copiilor din orice perioadă. Sunt foarte bine puşi în valoare, e ceva foarte senin şi consistent.” - Ana Iorga, Cu cărțile pe masă, Antena 1, 12 noiembrie 2018 - „Cred că o carte cu poveşti incluse de altfel în bibliografia şcolară naţională, aşa cum şi-a închipuit-o Cleopatra Lorinţiu nu numai că netezeşte dragostea pentru lectură dar, ca un zidar priceput, înalţă pe nesimţite în fiinţa micilor castele în care mai târziu ne vom regăsi sufletul cristalin ca lacrima, al copilăriei.” - Tudor Opriş, 1998 - „Cleopatra Lorinţiu reuşeşte o serie de nuanţări narative inedite. Printre acestea se cuvine a fi menţionată, în primul rând, intensificarea pur poetică… Sunt texte graţioase în care autoarea imaginează întâmplări din vieţile unor copii, figurează şi unele tente de umor absurd, precum şi câteva apariţii ingenioase de copii ultraimaginativi.” - Voicu Bugariu, Luceafărul,1982 - „Poveştile Cleopatrei Lorinţiu produc stări de lectură în care amintirea se amestecă discret cu visul şi poezia, cu invitaţia la călătorie în ţinuturile miraculoase ale copilăriei. Sunt poveşti trăite, pline de concreteţe a vieţii din copilărie şi exprimă revelator psihologiile celor care trăiesc această minunată etapă de viaţă. Autoarea are ştiinţa apropierii de lumea descrisă, un sentiment aparte pentru aceasta, ceea ce ne determină să o urmăm în demersul ei. O carte de nerăbdare, frumoasă şi înaripată, în care copilăria îşi găseşte şi dezvoltă o stare de plenitudine.” - Olimpiu Nuşfelean, Tribuna, 1987 -