Dincolo de tăcerea care îl învăluie astăzi, Jacques Salomé, psihosociolog, formator și scriitor, continuă să dea viață unor proiecte noi, să lucreze solul fertil pe care l-a cultivat cu atâta grijă până acum, să iasă neobosit în întâmpinarea cititorilor lui. Mai mult ca niciodată, freamătă în el urgența de a-și transmite învățămintele, convingerile, tandrețea. Cuplul, legăturile dintre părinți și copii, bucuria lecturii și voluptatea scrisului, îmbătrânirea, încercările, schimbarea: sunt tot atâtea teme pe care le abordează cu luciditate și intensitate în textele inedite care alcătuiesc această carte, pe jumătate jurnal intim, pe jumătate eseu luminos. Fără odihnă, purtat de o pasiune care nu se dezminte, acest mare comunicator încearcă încă o dată să lărgească fiecare spațiu, fiecare clipă de viață pentru ca acolo să se sălășluiască... un strop de eternitate. Reguli de igienă relațională, o scrisoare furioasă către hoții de poșete, sfaturi pentru părinții copiilor care nu vor să doarmă singuri, gânduri despre iubire și cuplu în era comunicării și a consumului, mărturisiri despre boală și traumă, amintiri despre mamele de altădată și despre un om care făcea pe arborele – toate își găsesc locul în paginile aceleiași cărți, într-o armonie care pentru autorul ei pare a fi principiu de viață și ritm al respirației.
Cărți,multe cărți.
