Arhiepiscopul Andronic de Perm († 7 iunie 1918) nu este doar unul dintre noii ieromartiri2 ruși, ci și una dintre numeroasele personalităti bisericești, care s-au ridicat la inăltimea circumstanțelor, înainte și după revoluție, și care au luptat cu conștiinciozitate pentru credința ortodoxă și pentru poporul lui Dumnezeu. Cinstit, muncitor, curajos, cult și, întâi de toate, credincios pan’ la moarte (Apocalipsă 2, 10), descrie în scrisori, circulare, predici, articole și pagini de jurnal situația intunecată socio-politică din țara să, erodarea în mare parte a plinătătii bisericești de către ateism și de către insuficiență pastorală a clerului rusesc din toate treptele, de dinainte de schimbarea regimului.Fie că toate cele relatate în paginile care urmează să devină prilejuri de problematizare pentru noi toți, dar mai ales pentru păstori. Să ne miște spre pocăintă, rugăciune și lucrare duhovnicească. Să ne inspire ravnă dumnezeiască pentru re-evanghelizarea acelor frați ai noștri care s-au instrăinat de tradiția ortodoxă mântuitoare și care s-au predat secularizării distrugătoare. Să ne învețe că trebuie să facem ceea ce putem, cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru preintampinareaunei nenorociri asemănătoare cu cea pe care au cunoscut-o frații noștri de-o credintă, din Nord. Să ne inteleptească, în cele din urmă, încât să trăim și să actionăm nu că niște neînțelepți, ci precum cei înțelepți, răscumpărand vremea, căci zilele rele sunt (Efeseni 5, 15-16).
Cărți,multe cărți.
