Trupul muritor si lumina spiritului

Invataturile lui Osho, unul dintre cei mai cunoscuti lideri spirituali ai secolului XX, rastoarna tiparele clasice de gandire, provocandu-ne la o permanenta punere sub semnul intrebarii a certitudinilor si la un proces de constientizare de sine. Cartile din seria „OSHO“ prezinta viziunea acestuia privind cele mai importante probleme pe care si le pun oamenii interesati de stiinta transformarii de sine si de o spiritualitate adaptata la provocarile cotidiene ale vietii contemporane. „Omul nu e doar o lampa facuta din lut; in el se mai afla si o flacara de lumina care se ridica in permanenta catre soare. Numai corpul lui e facut din lut, sufletul lui e acea flacara. […] Risipeste fumul din mintea ta si vezi flacara constiintei. Ridica‑t i privirile dincolo de ceea ce este muritor in tine si recunoaste ceea ce este nemuritor. Nu exista nimic mai pretios decat recunoasterea aceasta, caci odata cu ea animalul din tine va muri si se va naste dumnezeirea.“ - OSHO Fragment din volumul "Trupul muritor si lumina spiritului" de Osho: ”Viata este o manifestare a ceea ce e acoperit si ascuns la nastere. Dezvoltarea, cresterea sunt, pur si simplu, dezvaluirea potentialului ascuns, iar cand potentialul ascuns nu se manifesta, rezultatul e nefericirea. Asa cum o mama va indura chinuri de nedescris daca poarta copilul in pantecul ei pentru tot restul vietii, tot asa acei oameni care nu devin ceea ce au fost sortiti sa devina vor trai in nefericire. Dar eu observ ca fiecare om alearga in aceeasi cursa. Toti vor sa fie ceea ce nu sunt si nimeni nu poate reusi asa ceva. Care este rezultatul final? Rezultatul este ca oamenii nu devin ceea ce ar fi putut sa devina. Si fiindca nu devin ceea ce nu pot fi, sunt privati si de ceea ce visasera ca ar putea deveni. Regele unui trib s-a dus intr-un oras mare pentru prima data. Voia sa fie fotografiat. A fost dus la un studio. Fotograful avea pe usa agatat un carton pe care scria: „Fotografiaza-te cum iti place. Asa cum esti: 10 rupii. Asa cum crezi ca esti: 15 rupii. Asa cum vrei sa te prezinti in fata altora: 20 de rupii. Asa cum ai fi vrut sa fii: 25 de rupii". Regele acela simplu a fost foarte surprins de toate acestea si a intrebat daca la fotograf mai veneau si alti oameni in afara de cei care voiau primul tip de fotografie. I s-a spus ca pana la momentul respectiv nu aparuse nici o persoana care sa vrea primul tip de fotografie. As putea sa va intreb ce tip de fotografie ati fi vrut voi vi se faca? Ce spune mintea voastra? In adancul vostru, n-ati fi vrut sa vi se faca o fotografie din ultima categorie? E altceva ca n-ati fi avut, poate, destui bani la voi, presiunea imprejurarilor ar fi putut avea un cuvant de spus, dar altminteri cine ar vrea sa i se faca o fotografie din prima categorie? Dar acel rege „prost" si-a facut o fotografie din prima categorie si a zis: „Am venit aici sa fac o fotografie a mea, nu a altcuiva". Un carton asemanator atarna tot timpul de usa vietii. Dumnezeu l-a agatat acolo, cu mult inainte de a fi plamadit omul. Orice ipocrizie din lumea asta se naste din dorinta de a fi diferit de cum esti, de fapt. Cand cineva nu reuseste sa fie altceva decat este, isi da toata silinta sa para diferit. Nu asta numim ipocrizie? Iar daca cineva esueaza chiar si in aceasta incercare, se tulbura. Si atunci se simte liber sa se imagineze pe sine in orice fel doreste. Dar indiferent ca e vorba de ipocrizie sau de nebunie, originea oricareia dintre ele se afla in refuzul acceptarii de sine.”