Tratatul de literatura chineza veche. Din pavilionul secret al oglinzii scrisului propune o sinteza de amploare asupra literaturii chineze perceputa ca o uriasa alcatuire organica de idei, autori si opere, insa mereu supusa schimbarii perspectivei temporale; elementul istoric este gandit la maniera dinamica, forta evenimentelor prezentate alternand timpurile fixeaza intr-o matrice determinata fenomenul literar al fiecarui timp dat.
Recunoastem in alternarea timpurilor trasaturile specifice ale miscarii de idei filosofice, etico-morale si estetice turnate in creatia literara a diferitelor momente, perioade si epoci deja configurate pe anumite scheme socio-istorice, economice si de factura psihica. Valurile gandirii si creatiei literare se succed in ritm cu derularea faptelor istorice, care, dupa cum stim, introneaza mentalitati si gusturi proprii fiecarui timp istoric in parte. Lucrarea se refera la timpuri de mult apuse legate de inceputurile literaturii chineze de dinainte de Imperiu (Qin), strabate o lunga istorie medievala a literaturii circumscriind o durata cuprinsa intre anii de existenta mitica si semimitica 2155 i.Hr. si ajungand pana la sfarsitul dominatiei mongole in China ? 1368 d.Hr.
Istoria este pretextul si fundalul pe care se face proiectia literaturii ? text incarcat de informatie si de dense semnificatii intr-o prezentare cronologica deliberat aleasa asa, pe baza sistemului de selectie folosit de istoricii literari chinezi si straini, dar si de noi in lucrari monografice referitoare la genuri ori la istorie literara pura. Aici se fac unele includeri personale sau unele reduceri de informatie ? autori si opere, climat literar, scoli si societati, impuse de metodologia prin care realizam sinteza. Urmarind expunerea sistematica a procesului evolutiei literaturii chineze clasice ne referim la scriitori si opere din punctul nostru de vedere, grefat adanc pe optica exegetilor chinezi vizavi de propria cultura, pe care ei insisi o studiaza sub toate fatetele si in toate nuantele. Respectandu-le si iubindu-le cultura, ni se pare potrivit sa le respectam si judecatile de valoare asupra ei; restul demersului este pe de o parte deslusirea actului literar chinez in sine si familiarizarea cu spatiul istoriei si criticii literare chineze, iar pe de alta parte inseamna un efort de adancire a judecatilor de valoare emise asupra capodoperelor. Avand configuratia unui eseu despre lumea chineza veche, cu accent pe viata literara, lucrarea de fata traverseaza secole si milenii de cultura materiala si spirituala, prilejuind cititorului un prim contact onest cu fenomenul literar chinez, special ca trasaturi si inedit, pentru noi, ca perceptie. In fine, limba chineza nu este nici macar inrudita cu limba noastra romaneasca, ceea ce inseamna ca alaturandu-le observam ca exista mai multe lucruri care ne separa, decat care ne aduna, limba ramanand bariera peste care nu se trece asa de usor dincolo.
In paremiologia romaneasca se spune, frumos: ?nu cauta acul in carul cu fan? si tot frumos: ?am eu ac de cojocul tau?, sensuri fara taine pentru romani, care inteleg ce va sa zica acul in primul panseu si respectiv in al doilea. Totusi, cineva a crezut ca se poate spune: ?nu cauta ace in cojoace!...?. Cam tot asa devine cazul si cu neosteneala lui Confucius de a invata el insusi si apoi tot cu neosteneala de a-i invata pe altii... In materie de China, datorita severelor bariere ale limbii vechi, mai cu seama, putem sa gresim. Ne straduim asadar sa-i ascultam bine pe chinezi, care stiu tot de la Confucius ca qianxu shi rén jìnbù, jiào?ào shi rén luòhòu, un dicton care te elibereaza de toate spaimele sufletesti si te face fericit cand il patrunzi cu adevarat: ?modestia te duce inainte, ingamfarea te trage inapoi? sau masura bunului simt.
Cu modestie si onestitate, mereu sub tutela gandurilor unor ilustri carturari romani, care au deslusit la vreme ?misterul chinez? ? Eminescu, Slavici, Alecsandri, Maiorescu, Pogor, Xenopol, Blaga ? incercam in Tratatul de literatura chineza veche. Din pavilionul secret al oglinzii scrisului si o anumita abordare comparata, capodopere ale literaturii chineze si creatorii lor intrand de mult timp pe poarta universalitatii.
Staruinta in a folosi fara abatere sistemul stiintific de transliterare a cuvintelor chinezesti, devine un act minimal de cultura intreprins de sinologi si la care chinezii sunt extrem de sensibili. Sistemul impune alfabetul latin al limbii chineze (Hanyu pinyin zimu), descris de noi in lucrarea Conversia scrierilor nelatine. Transcrierea caracterelor chineze. Standard de Stat, Editie oficiala STAS 5309/5-1987, Editura Tehnica, Bucuresti, 1987, care recomanda si pronuntia practica a sunetelor limbii literare chineze, bazate pe dialectul mandarin (guan hua), adaptate la specificul vorbirii romane.
Ileana (Yang Ling) Hogea-Veliscu
Cărți,multe cărți.
