Lumea, într-un moment dramatic de vârf, la propriu apocaliptic, de judecare de sine, redată din perspectiva până acum ignorată a traducătorilor-interpreți. Un moment extra-ordinar al istoriei contemporane văzut prin ochiul ascuns al traducătorilor, adică dintr-o perspectivă extra-ordinară – cu care ar trebui, însă, să ne obișnuim: poate abia din perspectiva traducerii, cu atât mai mult „pe viu”, deci a interpretării, poate fi înțeleasă – și judecată – cu adevărat lumea contemporană.
Cărți,multe cărți.
