Multă vreme m-am întrebat de ce am ales să scriu poezie când orice altă pasiune părea cu mult mai interesantă decât a mea. Sau, dacă am ales să scriu, de ce m-am oprit la poezie? Cine mai citește poezii în aceste vremuri? Însă, odată cu publicarea volumului „Tot ce ți-am scris”, am reușit să-mi ofer un răspuns: scriu poezie pentru că orice altă formă de scris nu mă ajută să ating acele profunzimi ale sufletului pe care eu le consider cu adevărat uimitoare. Fiecare poezie din acest volum a fost scrisă cu intenția de a transpune în versuri câteva dintre cele mai adânci emoții pe care le trăim noi, oamenii: dragostea, durerea, disperarea, iubirea neîmpărtășită, gelozia, fatalitatea și resemnarea. Cum am putut să cred că am ce să-ți ofer Când tot ce-aveam era crâmpeiul unui cer, În timp ce poate ție ți s-a dăruit Un cer întreg măreț, cald și însorit?
Cărți,multe cărți.
