Cele mai multe basme sunt traduse in anii 1990, sub indrumarea profesoarei mele, Didi, Amita Bhose. Am redevenit atunci copil, buchisind cuvintele si frazele. A fost o mare bucurie sa calatoresc in lumea fascinanta a tigrilor, elefantilor, sacalilor, crocodililor, intruchipand personaje cu tare umane. Caci rolul basmelor e, cred eu, de a ni le arata si de a invata sa le recunoastem, sa le sanctionam, sa le vindecam. Desigur ca am intalnit si printi si printese, nu se putea altfel. De ma veti intreba care e basmul meu preferat va voi raspunde ca toate, insa recunosc ca drag tare imi este cel din urma - Pantofarul si negustorul -, pentru ca atinge o tema pe care noi, oamenii, am uitat-o in ultima vreme, in alergarea noastra dupa bunurile materiale si anume, fericirea. Fericirea de a canta, de a fi.
Cărți,multe cărți.
