Istoria moderna a Romaniei nu a fost lipsita de groaznice accidente colective care au provocat dezastre industriale si ecologice. Trei teribile catastrofe feroviare din anii ʼ30 fac sute de victime, iar o a patra se petrece in 1968. Dezastrul de la Certej din 1971, provocat de ruperea digului si alunecarea muntelui de steril din iazul de decantare al exploatarii miniere, a provocat 89 de morti si 76 de raniti. O colonie muncitoreasca din apropierea santierului unei hidrocentrale este spulberata intr-o noapte de o revarsare de ape, care au luat cu ele zeci de vieti omenesti. In noaptea de 11 spre 12 iulie 1999 s-a produs cea mai cumplita viitura la barajul din Retezat. Dupa 18 ani, fostele baraci din colonie au disparut cu totul. Natura a pus stapanire, deplin, peste asezarea umana… Exemple ale unor asemenea tragedii nu au fost, din nefericire, deloc singulare in ultima suta de ani: „Glasul rotilor de tren e o soapta cu suspine…”, iar Acarul Paun stie mai bine asta ca Margareta Paslaru! Cum era sa fie maturat de pe harta orasul Hateg daca se prabusea barajul din Retezat si cei 400 de morti de la Vidraru despre care nu vorbeste nimeni. Pretul aurului = 100 de oameni ingropati in namolul de cianura si steril – tragedia de la Certej. „Iadul de la Bozanta”, o catastrofa comparata cu Cernobilul sau o mare farsa (maghiara) de presa? Militarii striviti de stanci la construirea Transfagarasanului. Cadavre ciopartite pentru hrana si 1.300 de detinuti politici morti la Canalul Dunare-Marea Neagra fara certificate de deces. In loc de Epilog: Jertfele tinerilor brigadieri si cinismul propagandei de stat.
Cărți,multe cărți.
