Nici ratiunea fideista a primei Critici (este rational sa cred in acesta Idee transcendentala), nici morala rationala a celei de-a doua Critici (cred, ca rational, in existenta acestei Fiinte necesare), nu satisfac pe deplin nevoia metafizica a omului, pentru ca simpla postulare a existentei lui Dumnezeu nu este suficienta constiintei. Numai credinta pura (rational-religioasa) din Religia doar in limitele ratiunii realizeaza acest deziderat (cred in imanenta acestei Fiinte transcendente personale). Fara a se parasi vreodata limitele transendentalului, ratiunea pura descopera ideea lui Dumnezeu, ratiunea practica Fiinta lui Dumnezeu, iar credinta (rationala) Persoana lui Dumnezeu.
Cărți,multe cărți.
