In ultimii ani, spatiul domestic a inceput sa devina gazda tot mai multor manifestari cultural artistice: piese de teatru, happening-uri, performance-uri, vernisaje, care atrag un public urban si dornic de experiente noi. Ce deosebeste cultura de apartament de ceaiurile dansante la care se strangeau parintii nostri pe vremuri e manifestul ei de a fi mai mult decat un gathering agreabil, de a produce cultura. De obicei, artistii si organizatorii care produc aceste evenimente nu se regasesc in sistemul artistic institutional. Prin ?evitarea mainstream-ului? se intelege atat selectarea publicului si a canalelor de comunicare, cat si modalitatea punerii in scena, intr-un mod relaxat si informal. Putine manifestari din aceasta categorie se petrecinsa intr-un anonimat total, organizatorii dorindu-si ca invitatii sa fie persoane care conteaza pentru ei, de obicei din aceeasi zona artistica. In cultura de apartament, evenimentul este o extensie culturala a personalitatii proprietarului-organizator. Acesta influenteaza in mod decisiv structura, frecventa, publicul evenimentelor si, desigur continutul lor, spre deosebire de evenimentele mainstream, unde se lucreaza in echipa si unde un membru, oricit de important ar fi el, nu poate produce schimbari radicale in desfasurarea evenimentelor. Fie ca este performance art, expozitie sau piesa de teatru, manifestarile artistice depind direct de fluctuatiile de dispozitie si energie, de motivatiile proprietarului-organizator, intrucat sunt non-profit, si de starea lui financiara. Lorgean theatre face parte din aceeasi categorie de ?institutie? culturala alternativa, neoficiala, dependenta de personalitatea celui care a initiat-o. Este un tip de teatru antropologic (care-si propune studierea comportamentului biologic si cultural in situatii teatrale) prin instituirea unor ritualuri de acces si implicarea spectatorului in cadrul performativ. La lorgean theatre biletul a fost inlocuit cu obiecte pe care publicul le alege in functie de tema spectacolului. Importanta si functiile acestor obiecte in ritualul dramatic constituie una dintre temele acestei lucrari, alaturi de studierea ambiguitatilor relatiei dintre audienta/ invitati, performeri/ gazda/ organizator intr-un spatiul privat. Am ajuns sa abordez acest subiect pentru ca intr-un mod poate usor nefiresc, avand in vedere ca sunt cel care a initiat si dezvoltat acest tip de teatru in garsoniera proprie. In cazul meu, faptul ca terenul este propriul spatiu domestic si sint producatorul subiectului studiat a usurat observarea, dar a ingreunat redactarea, concluziile platind tributul unui inevitabil subiectivism, oferind insa, in acelasi timp, o inedita si semnificativa autenticitate acestei lucrari.
Cărți,multe cărți.
