În 1953 avea premier? la Paris, într-un mic teatru de avangard?, A?teptându-l pe Godot. Imens? popularitate pe care pies? a câ?tigat-o în câ?iva ani avea s? u?ureze na?terea unui nou tip de teatru. Creatorii lui ? Samuel Beckett, Eugène Ionesco, Arthur Adamov, Harold Pinter etc. ? doreau s? spulbere conven?iile dramatice, nu erau interesa?i de realismul psihologic, dar îi preocupa neputin?? de a ne în?elege unii pe al?ii. ?i, pentru c? fenomenul trebuia s? poarte un nume, i l-a dat Martin Esslin în 1961 scriind aceast? carte deschiz?toare de drumuri despre autorii care au dramatizat absurdul condi?iei umane.
Întreb?rile lor despre c?utarea sensului sunt ?i ast?zi, în mileniul III, la fel de provocatoare ?i la fel de necesare c? la momentul în care vagabonzii lui Beckett au fost v?zu?i prima data a?teptând sub un copac un binef?c?tor misterios, care nu are s? vina niciodat?. Teatrul absurdului r?mâne aceea?i lucrare de referin??, obligatorie pentru oricine studiaz? teatrul.
Cărți,multe cărți.
