„Generaţia 127”, cum îi zic unii, nu-i o formulă acceptată pentru că ea, în fine, nu spune nimic, iar ceea ce s-a întâmplat esenţial şi semnificativ pentru programul acestor tineri s-a produs după 1930… I s-a mai zis „generaţia tragică” sau „generaţia în pulbere” (aşa a numit-o Zaharia Stancu), iar Șerban Cioculescu i-a zis generaţia „trăiriştilor” [...] Trăirismul este numele existenţialismului românesc, anterior celui francez şi sincronic cu cel german. Iată de ce trebuie să acceptăm acest concept şi să-l impunem (să încercăm să-l impunem prin argumentele noastre) în cultura română. Prin avangardă şi existenţialism suntem contemporani cu Europa spiritului. Eugen Simion Cu modestie, discreţie şi obiectivitate, cu un anume minimalism interpretativ decurgând dintr-o voinţă fermă de neutralitate, Miruna Lepuş spune ce trebuie spus în legătură cu subiectul său cât se poate de dificil şi, mai ales, pune în faţa noastră datele, textele şi documentele fără de care o sinteză, atât de necesară, în legătură cu „generaţia neliniştii” ar fi imposibilă. Mircea Martin Avem de-a face cu o investigaţie minuţioasă, făcută pe un teritoriu amplu, greu de prins într-o ochire de ansamblu, bazată pe o coborâre în publicistica şi factologia perioadei interbelice. Ceea ce rezultă este o cercetare care pune în prim plan un peisaj literar şi cultural credibil. Mircea A. Diaconu Sunt investigate la pas şi prin lectură neintermediată, ci direct a sursei, practic toate documentele cunoscute ale tinerei generaţii interbelice. Investigaţia urmează o schemă tematică ce are în vedere mai întâi centrul tare al generaţiei criterioniste, alcătuit iniţial din „haretişti” şi lărgit treptat şi grupat în jurul lui Eliade ca lider şi, ca mentor spiritual, al lui Nae Ionescu. [...] Maniera aceasta erudită se continuă în studiul a ceea ce doctoranda numeşte „cercurile înrudite”, ca şi în celelalte capitole, vizându-i pe avangardişti, pe tinerii sburătorişti şi pe „iconari”. Nicolae Mecu
Cărți,multe cărți.
