Taina iubirii

Editurile ACT si Politon si Sophia, va ofera, in limba romana, audiobookul Taina iubirii, dupa volumul cu acelasi nume scris de Mitropolitul Antonie al Surojului, pentru a va apropia de cel mai de pret lucru al omului, iubirea fata de Dumnezeu si iubirea fata de ceilalti. Taina iubirii este o carte scrisa de Andrei Borisovici Bloom, ajuns Mitropolit Antonie al Surojului si in care veti regasi patru texte care vorbesc despre modul in care intalnim iubirea, despre nevoia de iubire, despre ce inseamna aceasta, care este taina si semnificatia ei si, in final, o scurta cuvantare adresata noilor casatoriti. Taina iubirii fata de om incepe atunci cand ne uitam la el fara dorinta de a-l poseda, fara dorinta de a-l stapani si fara dorinta de a ne folosi in vreun fel de darurile lui sau de personalitatea lui, incercand doar sa privim si ne minunam de frumusetea care ni s-a descoperit. "Ce bucurie este uneori sa te intalnesti! Daca am putea, daca am sti sa-L intalnim pe Domnul asa cum stim sa ne intalnim intre noi cu dragoste simpla, din inima, omeneasca, atunci cand in inima este lumina si e caldura! Uite asa, ca astazi, prin bunatatea si mila voastra, prin dragostea lui Dumnezeu si a Maicii Domnului, ne intalnim. Haideti, deci, sa il asteptam si sa il intalnim asa pe Mantuitorul, Care ni Se arata cu trup prin Nasterea Sa! Va voi mai spune si aceasta: ati dat vreodata atentie faptului ca toata Evanghelia este intalnire de la un cap la altul? Pentru ca toata istorisirea evanghelica ne vorbeste nu de-spre vreo invatatura care li se expune tuturor deopotriva, indiferent, impersonal. Fiecare cuvant evanghelic a fost spus cuiva, fiecare intamplare evanghelica este o intalnire a lui Hristos cu o nevoie omeneasca, cu un necaz, cu o bucurie, cu o amaraciune, cu o boala, cu un pacat. Este intotdeauna o intalnire fata catre fata. si ce bucurie statornica, triumfatoare, purtatoare de biruinta, ar putea fi in noi daca am recepta Evanghelia in felul acesta, daca, citind-o pur si simplu ne-am inchipui niste imagini reale... Iata multimea - la fel ca noi acum, uneori mare, ca astazi, alteori cu totul putina la numar, ca atunci cand de-abia se adunau cei dintai ucenici. in aceasta multime eu m-am pierdut pe undeva, si ascult cum vorbeste Hristos. Nu neaparat cu mine personal, insa vorbeste cu cineva: nu doar "proclama", nu doar vorbeste oricui si nimanui. El ii spune femeii careia i-a murit fiul: Nu plange! (Lc. 7, 12-13) Tanarului care intreaba cum sa afle viata vesnica ii spune: "Lasa toate si vino, doar, dupa Mine!" (Mc. 10, 21) Bolnavilor, orbilor, pacatosilor: "Iarta-se tie pacatele...". Daca ne-am aminti de fiecare data cand auzim cuvintele evanghelice ca ele nu rasuna undeva pentru altii, ci se spun pentru mine sau, in prezenta mea, pentru cineva care are nevoie de ele! Poate ca in aceasta multime cineva o sa auda un cuvant sau altul al lui Hristos, dintre cele care au fost citite astazi, poate ca o sa auda multe dintre ele. Iar noi trebuie sa stam cu totii plini de cutremur si sa ne gandim: Hristos vorbeste, si in sufletul cuiva intra viata, cineva se mantuieste, in cineva se alina amarul, cuiva ii curg lacrimile, cuiva i s-a zdrobit deodata inima impietrita, in cineva a rasarit deodata nadejdea, in cineva s-a aprins credinta. Ce bucurie vine de pe urma intalnirii, de pe urma faptului ca Hristos e in mijlocul nostru! Pentru ca invierea lui Hristos, pe care cu atata bucurie o cantam (si nu numai in noaptea pascala, ci saptamana de saptamana, duminica), e un eveniment care nu a avut pur si simplu loc candva, ci un eveniment contemporan noua." "Simplitatea si curatia inimii omenesti si intelepciunea omeneasca L-au aflat pe Hristos; tot ce era intre extremele acestea a trecut pe langa El. Noua nu ni s-a dat sa fim intelepti, dar sa isi curateasca inima, s-o deschida sa urmam inimii sale i s-a dat fiecaruia dintre noi, fiecare poate sa faca asta. Ne opresc frica, amorul propriu, asa cum i-a oprit pe locuitorii Betleemului frica: ce va fi? Iata, o sa intre in viata lor, in umila lor casa acest barbat, aceasta femeie, care asteapta prunc - te pomenesti ca vor ramane, si ce-o sa se intample atunci? Asa facem si noi fata de Dumnezeu - il chemam cu usurinta atunci cand avem nevoie, dar sa ne deschidem larg, "la perete", usile inimii, usile vietii noastre, ne este frica: daca venirea Lui va insemna sfarsitul a toata acea tihna, randuiala pe care cu atata osteneala am cladit-o si o cladim? Daca El ne va cere sa luam in serios viata, sa credem in serios ca El este Domnul si caile Lui trebuie sa fie si caile noastre? Daca Domnul va face praf si pulbere toata randuiala care ne este atat de draga, randuiala uneori moarta, lipsita de viata, insa cu care suntem obisnuiti si cu care am ajuns sa traim comod, fara simtaminte profunde, fara trairi puternice, fara nici un gand deosebit - traim "cum putem", numai sa fie o viata la adapost." "Dragostea este un sentiment uimitor, insa ea nu este numai un sentiment, ea e o stare a intregii fiinte. Dragostea incepe in clipa cand vad in fata mea un om si stravad adancurile lui, cand vad deodata esenta lui. Bineinteles, cand spun: "eu vad", asta nu inseamna: "patrund cu mintea" sau "vad cu ochii", ci "patrund cu toata fiinta mea". Daca este ingaduit sa facem o comparatie, in acelasi fel se poate spune ca patrund frumusetea - de pilda, frumusetea muzicii, frumusetea naturii, frumusetea operei de arta, atunci cand stau inaintea ei uimit, mut, nefacand altceva decat sa receptez ceea ce se afla in fata mea, nefiind in stare sa exprim asta prin vreun alt cuvant in afara de exclamatia: "Doamne! Cat e de minunat!" Taina iubirii fata de om incepe in clipa cand ne uitam la el fara dorinta de a-l poseda, fara dorinta de a stapani asupra lui, fara dorinta de a ne folosi in vreun fel de darurile lui sau de personalitatea lui, ci doar privim si ne minunam de frumusetea care ni s-a descoperit." Mitropolitul Antonie al Surojului este cunoscut si iubit in intreaga lume atat de credinciosii ortodocsi, cat si de eterodocsii in mijlocul carora i-a fost harazit sa traiasca si sa propovaduiasca. S-a stins in 2003, in Anglia, dupa o viata slujita lui Hristos, lasand in urma o bogata opera si chipul unui arhiereu-model al vremii sale. A fost ingropat in Cimitirul Brompton, din Londra, loc de pelerinaj pentru multi credinciosi si nu numai.