?în Autobiografie voi spune totul despre mine, chiar ?i cele mai inconfortabile lucruri.? (I. Negoi?escu) Memoriile lui Ion Negoi?escu (Autobiografia, spunea el) reprezint? unul dintre cazurile rarisime din literatura român? în care confesiunea este total?, ?ocant?, frust?, independent? de ideea unui auditoriu. Scris? în exil ?i pe patul de spital, Straja dragonilor spune totul, nu înfrumuse?eaz? ?i nu urâ?e?te realitatea. Moartea apropiat? este garan?ia sincerit??ii ultime. Singurul pericol care se presimte este epuizarea timpului, iar asta d? paginilor pe care bolnavul a mai apucat s? le scrie despre primii s?i dou?zeci de ani de via?? o ner?bdare ?i o precipitare dezordonate, ca îmbulzeala ultimelor fire de nisip la gura clepsidrei. De?i încalc? tot soiul de tabuuri ?i descriu f?r? inhibi?ii, cu detalii dintre cele mai naturaliste, jocurile erotice ale copilului ?i adolescentului (cu feti?e, cu b?ie?ei, apoi cu colegi ?i, mai ales, cu solda?i, ordonan?ele tat?lui ofi?er, prin umbrare din gr?din?, acas?, iar, mai târziu, în s?lile de cinema), aceste Memorii, prin calitatea lor literar? excep?ional?, nu alunec? nici un moment în vulgaritate ?i obscen. în a?teptarea Jurnalului lui Negoi?escu ? care va fi publicat, conform dorin?ei criticului, abia în 2023, la treizeci de ani dup? moartea sa, întrucât vorbe?te deschis ?i despre experien?ele sale homosexuale ?, cititorul are la dispozi?ie un fragment de via?? de o autenticitate ?i o frumuse?e f?r? cusur.
Cărți,multe cărți.
