Despre poezie, dar si despre moarte, despre ranile trecutului si problemele prezentului discuta Ileana Malancioiu cu intervievatorii sai romani si straini.Convorbiri cu: Gabriela Adamesteanu ? Victoria Milescu ? Daniel Cristea-Enache ? Radu Doru Cosmin ? Lucia Ivanescu ? Eva Iova ? Laura Albulescu ? Simona Chitan ? Doinel Tronaru ? Simona Sora ? Clara Margineanu ? Lucia Negoita ? Irina Nechit ? Eugen Dedov ? Xavier Montoliu Pauli ? Iulian Boldea ? Paul Gorban ? Iulian Talianu ? Roberto Mussapi?Experienta-limita traita de mine (cu citeva saptamini inainte de cutremurul din 4 martie 1977) a fost cea in care ma aflam intre viata si moarte, am fost gasita intimplator de cineva, pe ultima suta de metri, luata pe targa si dusa la Spitalul de Urgenta. Cind am ajuns acolo, nu mai aveam nici puls, nici tensiune. Intrebat la ce sectie trebuie sa fiu internata, doctorul de garda a spus «la reanimare», dar apoi s-a razgindit. Am fost intoarsa din drum si dusa direct in sala de operatie. Asistenta care trebuia sa faca denudarea pentru a-mi pune perfuzia era o fata frumoasa si cocheta. Medicii o grabeau, dar ea se chinuia sa-mi fixeze acul direct in vena si le spunea ca altfel imi ramine un semn. Convins ca nu-i aud ce vorbesc, unul dintre ei a spus: «Da, ii va ramine un semn pe mina si are sa se vada la morga». Nu stiu de ce, dar atunci nu m-am gindit nici o clipa ca as putea sa mor. Mai mult, acea experienta-limita nu a lasat urme prea adinci in poezia mea. Daca moartea a constituit o obsesie cind nu ma privea in mod direct, pe masura ce se apropie, parca as vrea s-o opresc din drum, vorbind din ce in ce mai rar despre ea.? ? Ileana Malancioiu
Cărți,multe cărți.
