[...] personajul calatoriilor lui Virgil Nemoianu (adica el insusi, descris si caracterizat cu o constanta obiectivitate) ramane interesant. E o figura acest carturar care isi redacteaza notitele in baia de hotel, iar in avion citeste eseul despre rugaciune al lui Urs von Balthasar ori Geniul crestinatatii al lui Chateaubriand. Seara, inainte de culcare, dupa whisky-ul burghez de rigoare, merg de minune cuvintele incrucisate si lecturile din Chamfort. Are oroare de moda punk, de actele "cvasidemonice" ale hippiotilor, de graffiti, si este incantat de lumea engleza, unde ordinea si libertatea, bunele maniere si bunul simt se completeaza intr-un echilibru perfect, intr-o rationalitate calma si zambitoare. Vazand in Germania cum copiii si tinerii poarta tricouri cu logo-ul Esprit, se bucura nespus. Vede in aceasta o dovada a crestinismului "Imbibant" al Europei contemporane. Cand sotia ii atrage atentia ca e o marca americana, teoria slabeste, dar nu se preda. Abia mai tarziu, intr-una din acele paranteze ulterioare frecvent intercalate, autorul admite cu obida: "Ce imbecilitate din partea mea!"... - Daniel Cristea Enache
Cărți,multe cărți.
