Corneliu Livanu isi gaseste un corespondent biblic, comparandu-se cu straina Rut, tanara vaduva moabita, care isi incepe viata in tara ?unde curge lapte si miere? prin aspra indeletnicire de culegator de spice pe urma seceratorilor (Rut 2:3-10). In ?tara intristarii sale?, poetul Corneliu Livanu, asemenea fratilor sai de credinta ?straini si calatori? (1 Petru 2:11) a pus in aplicare sublimul sfat: ?Sa nu te duci sa culegi spice in alt ogor; sa nu te departezi de aici!? (Rut 2:8) spicuind pe ogoarele binecuvantatului Boaz, Cel cu ?drept de rascumparare? asupra fiintei sale, Acela care l-a si rascumparat cu sangele Sau pe crucea Golgotei.
?Isuse, Isuse, Tu-mi esti adapostul,
Cetatea in care cei rai nu patrund.
Si viata prin Tine gasitu-si-a rostul.
Când sufla furtuna in Tine m-ascund.
De cand pe o cruce Te duse iubirea
sa rabzi pentru mine si moarte si Iad,
eu vin, plin de lacrimi, sa-ti dau multumirea
si-s gata cu Tine sa trec si prin vad.
Si chiar daca astazi eu n-am nici cuvinte
sa-ti spun ce m-apasa din tristul ungher,
primeste-mi, Isuse, cu dorul fierbinte,
suspinul ce-n taina se-nalta spre cer!
Prin zbuciumul vremii ce trece ca visul
doar Tu esti cu mine si-mi dai noi puteri,
sa trec si prin moarte, sa-ti vad Paradisul
cel plin de atatea ceresti mangaieri!?
(din poezia Suspinul)
Cărți,multe cărți.
