?Nu e doar o chestiune de estetica, nu e o ?revitalizare? a practicilor avangardiste experimentale, este o schimbare in modul de productie, provocand/subminand ierarhia traditionala de putere in teatru.Francezul Joel Pommerat, germanul Armin Petras/Fritz Kater, romanca Gianina Carbunariu, ungurul Bela Pinter, spaniolul Rodrigo Garcia (Argentina/Spania/Franta), toti au in comun faptul ca sunt deopotriva dramaturgi publicati si regizori ai propriilor piese, toti (poate mai putin in cazul lui Armin Petras) respingand constant diviziunea clasica dramaturg?regizor. Creatia lor dramatica este acuzata adeseori ca nu respecta cerintele clasice ale pieselor de teatru (sunt ?scenarii? cu potential redus sa fie puse in scena in alte contexte regizorale). Dar ei nu sunt singuri: Pippo Delbono, Rene Pollesch, Oliver Frljic, Wojtek Ziemilski, chiar daca nerecunoscuti ca dramaturgi, lucreaza in mod constant pe propriile lor scenarii, in acelasi fel in care dramaturgul rus Ivan Varapaev isi monteaza propriile sale texte. Nu o fac intr?un context estetic experimental sau de performance art; dimpotriva, se indreapta spre mainstreamul teatral, cel putin unii dintre ei. Nu sunt autori, nu sunt regizori; sunt un nou tip de creator de teatru (intr?un fel, pe modelul realizatorilor de film, care evita povara unei auctorialitati expuse). Diferenta dintre modelul european al regizorului de teatru (inradacinat in lunga traditie a teatrului de regizor din Europa continentala, si nu, asa cum a crezut Michael Billington la un moment dat, influentat de industria Hollywoodului) si noii creatori de teatru ? care sunt si dramaturgi, si regizori ai propriilor texte ? se bazeaza pe un dublu aspect. Acest aspect este legat atat de natura procesului de lucru (care se intemeiaza pe un grad mai mare de actualitate in ceea ce priveste tema si presupune ca textul si performanta sunt intamplatoare), cat si de modul in care acesti creatori de teatru sunt legati de traditie. Opinia lui Michael Billington privind aparitia autorului de teatru in Marea Britanie are justificarile ei ? termenul de autor (auteur) a fost intr?adevar inventat cu referire la controlul estetic total al cineastului asupra produsului cinematografic final (in contextul original al Noului Val francez). Teoria de film a anilor ?60 a influentat in mod clar perceptia spectacolului de teatru ca unitate coerenta (sau ca text, cum spune Avra Sidiropoulou in Authoring Performance: The Director in Contemporary Theatre , 2014) si a unui regizor ca autor. Dar lectura ?traditionala? a regizorului-autor (sau autor de teatru) variaza in Europa continentala si Statele Unite, iar diferentele sunt multiple. In versiunea europeana, formula functioneaza adesea in interiorul cadrului dominant al teatrului ca interpretare (Thomas Ostermeier e considerat autor), in timp ce, in SUA, ea este mult mai strans legata de creatia experimentala, iar uneori de performance art . De aceea, Rebecca Schneider si Gabrielle Cody ? in Re:Direction. A Theoretical and Practical Guide , 2001 ? considera teatrul de autor ca fiind orientat catre imagine, simbolic etc.; Robert Wilson se potriveste cu siguranta acestei descrieri, la fel si Richard Foreman si Meredith Monk, toti trei citati de Schneider si Cody printre autori . Distinctia nu este, desigur, absoluta: traditia cea mai aclamata a teatrului belgian ? Jan Fabre, Ivo Van Hove, Josse De Pauw, Jan Lauwers? ? se hraneste din intrepatrunderea cu artele vizuale (si uneori cu dansul). Exista un ?model? ? sau mai multe ? al regizorului?dramaturg? E vorba de o declinare specifica a teatrului postdramatic, sau de ceva mai mult? in ce masura este aceasta practica de lucru influentata de conditiile de productie in continua schimbare ? si indeosebi de conditiile comisionate si de cerintele multor proiecte de anvergura finantate de Comisia Europeana in ultimul deceniu (cum ar fi ?Cities On Stage/Orase pe scena? sau ?Vieti paralele/Parallel Lives ? the 20th Century Through the Eyes of the Secret Police?)? In ce masura, in teatrul de regizor din Europa continentala, practica in discutie este o forma de ?revolta de clasa? a dramaturgului prea putin recunoscut impotriva figurii dominatoare a regizorului? In ce masura ea instituie relatii de lucru noi, mai putin ierarhice, in interiorul acest teatru? Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile posibile. In antologie noastra, abordam figura tot mai pregnanta in Europa a creatorului/autorului de spectacol (regizorul?dramaturg) si?i chestionam cum o anume genealogie, o raison d?etre a lui, specificul acestui mod de lucru, aventura artistica a unora dintre exponentii sai marcanti si modul lor de a lucra intra in relatie cu si influenteaza peisajul teatral general, deopotriva din punct de vedere estetic si in ceea ce priveste conditiile de productie.? - Iulia Popovici
Cărți,multe cărți.
