Sfantul Ioan Maximovici, acest om micut, adus de spate, cu parul incalcit si hainele modeste, cu un defect de vorbire si o voce molcoma, odata ajuns arhiereu, a inceput a umbla adeseori descult, chiar daca unii au inceput sa spuna despre el ca e smintit la minte. Grija de capatai a Sfantului Ioan era indreptata catre inima sa adanca, de aceea a ajuns sa-L odihneasca pe Hristos cu o asemenea plinatate, incat salasluirea Duhului Sfant intru el s-a preschimbat intr-o imbratisare desavarsita, daruita intregii firi omenesti. Din aceasta pricina, cei care iubeau Adevarul si cunosteau puterea rugaciunilor si blandetii dumnezeiesti ale Sfantului Ioan, nu se lasau amagiti de aparenta exterioara, ci, apropiindu-se cu sfiala si smerenie, descopereau ca, sub firava sa infatisare, se ascundea un colos de rugaciune si dragoste, un suflet nespus de marinimos care purta intru el suspinul Duhului Sfant pentru intreaga zidire. Viata sa, tainuita cu Hristos in Dumnezeu, s-a facut un izvor neincetat de
Cărți,multe cărți.
