Sfântul Ioan Maximovici, acest om micuț, adus de spate, cu părul încâlcit și hainele modeste, cu un defect de vorbire și o voce molcomă, odată ajuns arhiereu, a început a umbla adeseori desculț, chiar dacă unii au început să spună despre el că e smintit la minte. Grija de căpătâi a Sfântului Ioan era îndreptată către inima sa adâncă, de aceea a ajuns să-L odihnească pe Hristos cu o asemenea plinătate, încât sălășluirea Duhului Sfânt întru el s-a preschimbat într-o îmbrățișare desăvârșită, dăruită întregii firi omenești. Din această pricină, cei care iubeau Adevărul și cunoșteau puterea rugăciunilor și blândeții dumnezeiești ale Sfântului Ioan, nu se lăsau amăgiți de aparența exterioară, ci, apropiindu-se cu sfială și smerenie, descopereau că, sub firava sa înfățișare, se ascundea un colos de rugăciune și dragoste, un suflet nespus de mărinimos care purta întru el suspinul Duhului Sfânt pentru întreaga zidire. Viața sa, tăinuită cu Hristos în Dumnezeu, s-a făcut un izvor neîncetat de daruri ce se revarsă îmbelșugat către toți cei care își deschid brațele inimii spre a se încredința Domnului. De aceea faptele și minunile Sfântului Ioan cresc asemenea unor perle în inimile credincioșilor, dăruindu-le puterea de a nu fi biruiți de valurile cele amare și pline de nebunie ale acestei lumi nestatornice. Gingășia, bunătatea și blândețea, alături de stăruință, răbdare și suspin, au făcut din Sfântul Ioan Maximovici unul dintre cei mai mari făcători de minuni ai zilelor noastre. Toți cei care îi cer, cu credință, grabnicul ajutor, află în acest minunat ierarh, nu numai un binefăcător și tămăduitor, ci și un prieten și sfătuitor tainic, care, cu o nespusă delicatețe, vine în viețile noastre și ne scoate la limanul veșniciei, purtând grijă de noi în întregime – suflet și trup. Mărturie stau nenumăratele și uimitoarele minuni pe care le-a săvârșit încă din timpul vieții și după adormirea sa, și care nu încetează a se înfăptui cu putere până acum.
Cărți,multe cărți.
