Iubirea, spune Vasile Pavelcu, nu este efemera sau eterna prin natura ei; ea este una sau alta prin natura omului care o traieste, prin nivelul intelectual si moral, prin intreaga per- sonalitate a acestuia. De aici rezulta si marea raspundere a omului angajat intr-o relatie de dragoste. Este o mare ratacire a spiritului aceea de a incerca deter- minarea naturii sentimentului de iubire ca atare. Unii il gasesc de natura divina si sublima: iubirea este fixata in tipare ideale personificate in cupluri ca: Tristan si Isolda, Dante si Beatri- ce, Petrarca si Laura, Guido Cavalcanti si Giovanna (Monna Vanna), Boccaccio si Fiammetta; altii il detesta ca o calamita- te, catastrofa, nenorocire, otrava, intoxicatie, delir, sau realitate trista si dureroasa. Adevarul este ca Iubirea nu exista; exista numai oameni care iubesc; ca orice sentiment, iubirea exprima structura personalitatii umane, dar nu a individului, ci a unui cuplu. Sunt atatea iubiri cate perechi se iubesc. Sentimentul cu
Cărți,multe cărți.
