In anul 1963, Richard Feynman a fost invitat sa tina trei conferinte in fata studentilor de la Universitatea din Seattle. Era profesor la Californian Institute of Technology, lucrase in timpul razboiului la Los Alamos in grupul de fizicieni care au creat bomba atomica, adusese cateva remarcabile contributii in fizica teoretica, pentru care avea sa primeasca premiul Nobel in 1965, si devenise foarte cunoscut pentru mintea sa vie si iscoditoare. Conferintele n-au avut insa ca subiect fizica, ci teme de o mare diversitate, pe masura neastamparului intelectual al conferentiarului: incertitudinea cunoasterii si rolul ei in evolutia stiintei, relatiile stiintei cu tehnologia, cu religia, morala si politica, cu eresuri contemporane, precum existenta farfuriilor zburatoare sau tamaduirea prin credinta ca si cu alte aspecte ale lumii noastre precum publicitatea in mass-media sau tendintele paranoice ale unor grupuri militante. Feynman le-a abordat pe toate cu desavarsita onestitate a omului de stiinta care l-a caracterizat de-a lungul intregii sale vieti, oferindu-ne totodata un revelator autoportret al unuia dintre cei mai mari fizicieni ai tuturor timpurilor.?Minunata treaba! Feynman are talentul de a ataca cele mai profunde teme cu idei simple si cu anecdote, Lumea are multe de invatat de la o asemenea gandire limpede si necomplicata.? - Paul Davies
Cărți,multe cărți.
