A consacra un studiu (semi-monografic) unui scriitor analizat si dezbatut pe tot parcursul secolului XX, la inceputul acestui nou mileniu, intr-un moment cand despre opera sa au aparut sute, poate chiar zeci de mii de studii de valoare, ar putea parea doar un act de sinucidere intelectuala. Potrivit unei mai vechi estimari a lui Ernst Pawel, la sfarsitul deceniului al optulea al secolului XX, existau ceva mai mult de 20 000 de carti despre Kafka, in prezent numarul acestora ar putea sa treaca binisor de cifra de 40000. Cu toate acestea, desi a trecut mai bine de jumatate de secol de la moartea sa, scriitorul praghez exercita asupra criticilor literari o destul de ciudata fascinatie, fiind plasat intre altii de Harold Bloom, unul dintre criticii subtil cunoscatori ai operei sale, printre coloanele de rezistenta ale canonului european. Dar, dupa ce am parcurs doar o mica parte din literatura kafkologica universala, citita in special in limbile franceza, germana, sau engleza, am avut senzatia ca putem zabovi asupra acestui subiect ce nu prea s-a bucurat de prea mare atentie in spatiul cultural romanesc, in ciuda faptului ca povestirile si romanele lui Kafka au fost traduse in romaneste, inca din perioada interbelica si s-au bucurat intotdeauna de atentia si de interesul traducatorilor romani, desi primele sale editii integrale de opere in limba romana au aparut abia incepand cu anul 1990.
Cărți,multe cărți.
